1asig.ro
1asig.ro
federatia roaman de bowling
Alunecarea de teren de la Niscemi ...

Alunecarea de teren de la Niscemi readuce in atentie deficitul de protectie prin asigurare impotriva riscurilor naturale din Italia

Ciclonul Harry a afectat puternic sudul Italiei, cauzand daune immense in Sicilia si Sardinia. La Niscemi, un oras din zona central-sudica a Siciliei, o alunecare de teren de dimensiuni fara precedent a devastat sute de locuinte si a lasat peste 1.500 de persoane fara adapost. La fel ca in multe alte dezastre anterioare, majoritatea proprietarilor afectati nu erau asigurati sau aveau doar o acoperire partiala pentru astfel de riscuri.

Niscemi, un oras cu aproximativ 25.000 de locuitori, este situat pe un platou care se prabuseste treptat spre campia de dedesubt. Desi furtuna Harry a fost un factor declansator important, alunecarea de teren nu poate fi atribuita exclusiv conditiilor meteorologice.  

Localitatea se afla intr-o zona cu o fragilitate geologica accentuata, la marginea nordica a Campiei Gela, unde solurile argiloase si marnoase sunt extrem de sensibile la saturatia cu apa. Aceste formatiuni isi pierd coeziunea in urma precipitatiilor intense sau prelungite, facand terenul deosebit de predispus la alunecari.

In combinatie cu pantele usoare, dar instabile, drenajul natural deficitar si dezvoltarea urbana indelungata pe terenuri vulnerabile, episoadele meteorologice extreme actioneaza mai degraba ca factori declansatori ai unei instabilitati structurale deja existente in subsol.  

Nu intamplator, zona se numara printre cele cu cel mai ridicat risc de alunecare de teren din Italia, fiind clasificata in categoria P4 – pericol foarte ridicat, iar riscul pentru cladirile din apropierea coroanei alunecarii este evaluat la nivel R3–R4 (ridicat–foarte ridicat).

Aceeasi regiune a mai fost afectata de o alunecare de teren majora in 1997, partial reactivata de evenimentul recent, precum si de o alta alunecare produsa cu doar zece zile inainte. Cu alte cuvinte, nu a fost vorba despre un eveniment brusc sau imprevizibil: zona era fragila, deja partial compromisa de cedari anterioare si recunoscuta de mult timp ca fiind una cu risc ridicat.

Bilantul situatiei

Bilantul situatiei de la Niscemi indica pagube extinse si o profunda stare de incertitudine. Portiunea de aproximativ 4 kilometri de versant care s-a prabusit a distrus complet sau a facut nelocuibile sute de locuinte, lasand circa 1.500 de persoane fara adapost. Fenomenul este asteptat sa continue, iar locuintele situate la o distanta de 50–70 de metri de frontul alunecarii sunt considerate expuse unui risc iminent de prabusire.  

Mai multe drumuri au fost distruse sau blocate, afectand activitatea economica, in special pe cea a micilor afaceri si a fermierilor, dar si viata sociala a comunitatii. Per ansamblu, luand in calcul si pagubele produse de furtuna Harry in orasele de litoral din Sicilia si Sardinia, pierderile economice ar putea depasi 1,5 miliarde euro.

Etapele de dupa dezastru urmeaza un tipar deja cunoscut. Autoritatile publice au intervenit prin masuri de urgenta coordonate de Protezione Civile, in timp ce locuitorii se confrunta cu proceduri indelungate si incerte de evaluare a daunelor si de despagubire. Ajutorul de stat, desi esential, este de regula limitat, intarzie sa se materializeze si nu acopera integral costurile de reconstructie, in special in cazul locuintelor principale.

Un deficit major de protectie afecteaza Italia

Din perspectiva asigurativa, aceste evenimente evidentiaza un deficit cronic de protectie. Inundatiile si alunecarile de teren nu sunt incluse sistematic in politele standard de asigurare a locuintelor din Italia si necesita clauze suplimentare, pe care multe gospodarii aleg sa nu le achizitioneze, fie din motive de cost, fie din cauza subestimarii riscului. Reprezentantii industriei, inclusiv ANIA, subliniaza de ani de zile ca, in lipsa unei mutualizari mai largi a riscurilor – posibil printr-un mecanism national public–privat – povara financiara a dezastrelor naturale va continua sa cada in mod disproportionat asupra populatiei si a bugetului public.

Datele furnizate de Bankitalia si ANIA arata ca doar 9,3% dintre proprietari au asigurare pentru riscuri climatice si aproximativ 6,8% pentru risc seismic, iar numai 5,8% beneficiaza de ambele tipuri de acoperire. In plus, distributia este extrem de inegala la nivel national: in regiunile din nord, gradul de cuprindere este mai ridicat, in timp ce in unele zone din sud coboara sub 2%. Aceste cifre sunt cu atat mai ingrijoratoare cu cat aproximativ 78% dintre locuinte se afla in zone cu risc ridicat sau mediu-ridicat de cutremure si inundatii.

Evenimentele din Sicilia si Niscemi sunt tot mai des invocate in dezbaterile de politica publica: fenomenele extreme generate de schimbarile climatice nu mai sunt exceptii, iar dependenta de ajutorul public post-dezastru devine nesustenabila. Extinderea asigurarii locuintelor, alaturi de masuri mai ferme de preventie – precum controlul utilizarii terenurilor, lucrari de protectie impotriva inundatiilor si stimulente pentru constructii reziliente – se contureaza ca o necesitate strategica, nu ca o optiune.

In acest context, dezastrele recente nu sunt doar tragedii locale, ci un semnal clar ca abordarea Italiei privind asigurarea locuintelor impotriva catastrofelor naturale are nevoie de o reforma structurala, inainte ca urmatorul eveniment extrem sa se produca inevitabil.

Un punct de cotitura: asigurarea obligatorie pentru riscuri catastrofale a micilor afaceri

Introducerea recenta a asigurarii obligatorii impotriva riscurilor naturale pentru micile afaceri marcheaza o schimbare importanta de politica publica in Italia. Masura obliga companiile sa isi asigure activele impotriva riscurilor precum inundatiile, cutremurele si alunecarile de teren, cu scopul de a reduce dependenta de ajutorul public post-eveniment si de a consolida rezilienta economica.

Desi obligatia nu se aplica si locuintelor private, ea creeaza un precedent important. Prin impunerea asigurarii pentru companii, autoritatile recunosc implicit ca riscurile catastrofale sistemice nu mai pot fi gestionate exclusiv prin interventii de urgenta. In lumina evenimentelor recente din Sicilia si Niscemi, aceasta masura este privita tot mai des ca un posibil prim pas catre solutii mai largi de partajare a riscurilor, in conditiile in care majoritatea gospodariilor raman in continuare expuse. 

Sursa foto: EuroWeekly News