Ideea introducerii unui mecanism automat de plafonare a adaosului comercial atunci cand inflatia depaseste pragul de alerta de 5% este o masura de politica economica extrem de tentanta electoral, dar plina de capcane structurale, arata o analiza realizata de compania de consultanta Frames. Desi la prima vedere pare un scut eficient pentru puterea de cumparare, experienta economica si exemplele europene arata ca o astfel de interventie brutala in mecanismul liber de formare a preturilor poate genera efecte adverse severe, transformand o criza a preturilor intr-o criza a disponibilitatii marfurilor.
Efectul de bumerang: Implicatiile economice majore
Potrivit analistilor, introducerea unui plafon fix pentru adaosul comercial (sa spunem, maxim 20% pentru procesatori si 20% pentru retaileri, asa cum s-a experimentat temporar pe alimente de baza) intr-un moment inflationist genereaza distorsiuni imediate pe lantul de aprovizionare.
Si mai grav este faptul ca din declaratiile facute de ministrul Agriculturii reiese ca acest mecanism ar putea fi aplicat tuturor produselor alimentare, nu numai celor de baza.
,,Propunerea Ministerului Agriculturii ridica o multime de semne de intrebare. Daca dl. Barbu vrea sa extinda un astfel de mecanism la nivelul intregii industrii alimentare, in tentativa de a reduce inflatia, asistam la o premiera mondiala. Pare o initiativa demna de Premiul Nobel pentru Economie. In realitate, este o ineptie economica’’, afirma Adrian Negrescu, managerul Frames.
Potrivit analizei, o asemenea reglementare risca sa alunge din tara investitorii din retail, si nu doar pe cei din sectorul alimentar.
Efectul de ,,Waterbed’’
Daca plecam de la premiza propusa de Ministerul Agriculturii, efectele economice sunt usor de anticipat, arata analiza.
Retailerii, pentru a-si mentine marjele de profitabilitate necesare acoperirii costurilor fixe (salarii, energie, chirii), vor fi fortati sa compenseze pierderile de la produsele plafonate prin scumpirea agresiva a celor neplafonate.
Daca uleiul si zaharul au adaos limitat, pretul detergentului, al cosmeticelor sau al altor produse din hipermarketuri va creste disproportionat.
,,Este clasicul efect de Waterbed, pe care l-am mai vazut in economie din momentul in care a fost introdusa plafonarea adosului la produsele alimentare de baza. Inclusiv Consiliul Concurentei a reclamat acest efect economic cu consecinte semnificative in dinamica vanzarilor si a puterii de cumparare’’, arata analiza Frames.
Penuria la raft
Mai mult chiar, atunci cand pretul reglementat nu mai acopera costul de productie si logistica (care creste din cauza inflatiei), producatorii sau retailerii pot decide pur si simplu sa nu mai vanda acele produse. Apare fenomenul rafturilor goale sau al rationalizarii, deoarece vanzarea devine o activitate generatoare de pierderi.
Intr-un mediu cu marje controlate, companiile isi reduc drastic bugetele de investitii si marketing. Lansarea de produse noi devine riscanta, iar calitatea produselor existente poate scadea (fenomenul de skimpflation – reducerea calitatii ingredientelor pentru a mentine pretul).
,,Romania nu este singura tara care a cautat solutii neortodoxe, insa modelele difera radical prin rezultate”, afirma Negrescu.
Guvernul de la Budapesta, de exemplu, a impus cele mai dure plafoane de pret din UE pentru alimente si combustibili. Rezultatul a fost dezastruos: Ungaria a inregistrat ulterior cea mai mare inflatie alimentara din UE (peste 40-50% la un moment dat), penurie de combustibil si zahar, si falimentul multor mici comercianti. Cand plafoanele au fost ridicate, preturile au explodat pentru a recupera pierderile acumulate.
In loc de legi coercitive, Franta a optat pentru „Trimestre Anti-Inflation”, un acord voluntar prin care retailerii s-au angajat sa tina preturile jos la o gama selectata de produse, in schimbul unei presiuni guvernamentale asupra marilor producatori industriali pentru a renegocia contractele.
Grecia a impus o transparenta totala si o limitare a marjei de profit brut (nu a pretului final) la nivelul anului 2021 pentru produsele esentiale. Masura a fost mai flexibila, permitand ajustarea preturilor in functie de costuri, dar interzicand specula.
Lovitura pentru capitalul romanesc: De ce firmele locale sunt cele mai vulnerabile
Daca va fi implementata in forma anuntata de ministrul Agriculturii, aceasta masura menita sa protejeze populatia ar putea avea un efect de bumerang pentru capitalul romanesc. Aplicarea unei astfel de reglementari risca sca scoata din piata tocmai antreprenorii romani, care nu au o putere economica care sa le permita sa faca fata efectelor negative.
,,Marile retele de retail (hipermarketurile, discounterii) au volume uriase si pot negocia preturi de achizitie mult mai mici de la furnizori. Ele pot supravietui cu un adaos comercial mic (de ex. 10-15%) datorita rulajului rapid. In schimb, micile magazine romanesti (comertul traditional) au costuri operationale per produs mult mai mari. O plafonare a adaosului la un nivel scazut le-ar impinge direct in faliment, neputand sa-si acopere cheltuielile cu utilitatile si personalul’’, afirma Negrescu.
Potrivit analistilor, in fata plafonarii adaosului, nu este exclus ca marii retaileri sa puna o presiune enorma pe furnizori (adesea producatori romani de hrana) sa scada pretul de livrare pentru a se incadra in pretul final dorit. Producatorii romani, deja decapitalizati, risca sa vanda sub cost sau sa fie delistati in favoarea unor produse de import mai ieftine.
,,Introducerea automata a plafonarii adaosului comercial la o inflatie de 5% risca sa transforme economia Romaniei intr-o piata partial planificata, cu riscuri majore de blocaj’’, arata analiza Frames.
Desi poate oferi o gura de oxigen electorala si sociala pe termen foarte scurt (cateva luni), pe termen mediu masura erodeaza competitivitatea firmelor romanesti mici, reduce oferta de marfuri si, istoric vorbind, duce la o explozie si mai mare a preturilor in momentul inevitabil al liberalizarii pietei.
,,Solutia viabila este sa lasi piata libera, retailerii sa concureze intre ei, sa existe o competitie reala in piata, iar daca exista intelegeri, avem Consiliul Concurentei care poate sa sanctioneze. In plus, sa nu uitam un lucru esential – preturile sunt ca un elastic. Daca tragi prea mult de el, se rupe, altfel spus daca scumpesti prea mult, ramai cu marfa nevanduta. Iar producatorii si retailerii stiu acest lucru, dovada ca s-au angajat intr-o cursa infernala de promotii si discounturi, in tentativa de a-si pastra clientela, de a face vanzari in volum’’, a mai declarat Negrescu.