Escaladarea militara dintre Statele Unite, Israel si Iran exercita o presiune extrema asupra pietelor energetice. Desi nu s-au raportat inca intreruperi majore ale aprovizionarii, riscurile legate de Stramtoarea Hormuz reprezinta o amenintare pentru economia globala daca acest conflict continua.
Cifre cheie:
• 20% din consumul mondial de petrol trece prin Stramtoarea Hormuz
• Pana la 147 USD/baril: un nivel istoric pe care titeiul Brent l-ar putea depasi in cazul unei intreruperi prelungite
„Un conflict limitat la cateva zile sau saptamani – scenariul cel mai probabil in prezent – ar trebui sa aiba un impact limitat. Cu toate acestea, daca conflictul ar continua, impactul sau macroeconomic ar putea fi semnificativ si ar putea depasi problema preturilor la energie”, Ruben NIZARD, sef al departamentului de cercetare sectoriala, Coface.
Un efect imediat pe termen scurt asupra pietelor energetice
Atacurile SUA si Israelului in Iran marcheaza un punct de cotitura major pentru pietele energetice. La deschiderea tranzactiilor luni dimineata, 2 martie, Brent a inregistrat o crestere de peste 10%, reflectand mai degraba o crestere a primei de risc geopolitic decat intreruperi imediate si concrete ale aprovizionarii.
Inainte de aceasta escaladare, pietele petroliere erau in mare parte excedentare. Oferta abundenta, determinata de producatorii non-OPEC+ si de reaprovizionarea rapida, a mentinut preturile sub presiune (in medie 68 USD pe baril in 2025). Conflictul schimba regulile jocului, reintroducand o incertitudine extrema cu privire la securitatea aprovizionarii.
Stramtoarea Hormuz, un punct strategic pentru energie
Principalul risc il reprezinta Stramtoarea Hormuz, prin care tranziteaza aproximativ 20% din petrolul consumat la nivel mondial si aproape 30% din transporturile maritime de titei. Intreruperile actuale duc deja la cresterea preturilor.
Capacitatea de a ocoli aceasta stramtoare este limitata si insuficienta pentru a absorbi un soc major. Intreruperile prelungite sau repetate ar putea impinge pretul petrolului Brent la trei cifre, cu posibilitatea de a depasi maximul din februarie 2022 (122 USD/baril) sau chiar recordul din 2008 (147 USD/baril).
Petrolul: riscul distrugerii infrastructurii
Desi Iranul nu este principalul producator din regiune, o intrerupere a aprovizionarii sale ar avea un impact imediat asupra pietelor deja fragile. Cu o productie de peste 3 milioane de barili pe zi si aproape 1,5 milioane exportate – in principal catre China – o intrerupere ar obliga cumparatorii, in special din Asia, sa se orienteze catre alternative mai scumpe, crescand presiunea ascendenta asupra preturilor petrolului.
Dincolo de aprovizionarea iraniana sau de o posibila inchidere a Stramtorii Hormuz, Iranul ar putea viza si infrastructura petroliera din alte tari din Golf. Impactul ar depinde atunci de amploarea pagubelor si de durata intreruperii, intr-un context in care capacitatea de rezerva a OPEC+ – aproximativ 4-5 milioane de barili pe zi – ramane limitata si concentrata, in special in Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite, unde fluxurile comerciale logistice ar putea fi perturbate.
Efecte in lant care depasesc cu mult petrolul
Miza depaseste cu mult piata petrolului. Stramtoarea Hormuz este, de asemenea, cruciala pentru transportul gazelor naturale lichefiate (GNL), ingrasamintelor, metalelor industriale (aluminiu) si produselor petrochimice. In plus, alte puncte strategice, precum Bab el-Mandeb d ia sau Canalul Suez, ar putea fi, de asemenea, afectate in cazul unei escaladari regionale.
Acest lucru ar putea duce la cresterea costurilor de transport si a primelor de asigurare pentru transportul maritim.
Aceasta perturbare treptata a lanturilor de aprovizionare prezinta un risc crescut de penurie si presiuni inflationiste, in special pentru economiile care depind cel mai mult de importurile de energie.
Efectele Conflictului din Orient asupra economiei Romaniei
Escaladarea conflictului are un efect direct inflationist. Analistii Bancii Centrale Europene declarau in cursul lunii decembrie 2025 intr-un studiu publicat de catre BCE ca o crestere de 10% a costului energiei inseamna un impact direct estimat de +0,3% in inflatie, la care se poate adauga un efect indirect de pana la +0,2% daca socul persista. Chiar inaintea izbucnirii recente a conflictului, Banca Nationala a Romaniei majorase deja prognoza de inflatie pentru acest an de la 3,7% la 3,9%. In plus, scumpirea brusca a gazelor naturale, ale caror cotatii s-au dublat fata de 1 ianuarie pe pietele europene, prezinta riscuri majore suplimentare pentru cresterea preturilor.
Persistenta presiunilor inflationiste reduce spatiul de manevra pentru relaxarea politicii monetare si amana taierile de dobanzi. In acest context, randamentele pe termen lung ale obligatiunilor sunt predispuse la cresteri, atingand recent nivelul de 6,75% pentru titlurile pe 10 ani. Aceasta se traduce prin costuri de finantare mai ridicate pentru Statul roman atunci cand se imprumuta de pe piete, efect care se va propaga negativ asupra costului capitalului segmentului corporativ.
“Conflictul din Orientul Mijlociu genereaza efecte de contagiune puternice asupra economiei Romaniei, principalul canal de transmisie fiind vulnerabilitatea pietei energiei. Socurile se resimt la nivel macroeconomic si sectorial, influentand direct stabilitatea preturilor, dobanzile, cresterea economica si siguranta aprovizionarii.
Mediul economic tensionat loveste direct doua motoare vitale. Consumul este afectat deoarece aversiunea sporita fata de risc si preturile mari la energie reduc increderea consumatorilor si erodeaza sever puterea de cumparare a gospodariilor. Industria este, de asemenea, puternic impactata din cauza cresterii costurilor materiilor prime energetice, existand avertismente privind riscul unei scaderi bruste a productiei industriale in cazul intreruperii fluxurilor de aprovizionare,” a declarat Bogdan NICHISOIU, Regional Enhanced Information Manager.
Afectarea consumului, a industriei si mentinerea dobanzilor ridicate actioneaza ca factori inhibitori pentru cresterea pe termen mediu. Economia Romaniei a intrat deja intr-o noua recesiune tehnica in a doua jumatate a anului 2025, iar prognoza de crestere economica (si asa frugala) de 1% pentru 2026 este deja pusa sub semnul intrebarii.
Riscul pe termen lung: un soc macroeconomic global
Un scenariu extrem in care preturile petrolului ar ramane peste 100 USD pe baril ar declansa o noua crestere a inflatiei globale si ar obliga probabil bancile centrale sa isi inverseze strategia, trecand de la relaxarea monetara la o inasprire generalizata. O crestere prelungita de 15 USD a preturilor petrolului Brent ar putea astfel reduce cresterea globala cu aproximativ 0,2 puncte procentuale si ar putea adauga aproape 0,5 puncte procentuale la inflatie. Intr-un astfel de context, riscul de stagflatie – o combinatie de crestere slaba si inflatie ridicata – ar deveni din nou o amenintare credibila pentru economia globala, cu consecinte grave pentru intreprinderi si comertul international.