Gabriel ORSAIn cadrul Galei Premiilor Pietei de Brokeraj, organizata de Media XPRIMM, la un moment dat, in mod elegant si degajat, unul dintre invitati a ridicat public o "minge la fileu" despre "zorii zilei de maine" in brokerajul din Romania. Cu alte cuvinte, cat de luminos sau, dimpotriva, cat de intunecat este viitorul industriei de brokeraj in asigurari?
Poate ca merita macar sa incercam sa (ne) punem aceasta intrebare, chiar daca nu avem acum toate datele ce intra in ecuatia unui raspuns clar... Dar, oare, cine poate da un raspuns clar?!
Propunerea ASF de impunere a unei majorari de capital social de la 25.000 lei la 250.000 lei, precum si cea privind formarea unui fond de garantare de 4% din volumul de prime intermediate pentru brokerii de asigurare au avut ca ratiune, conform explicatiilor date in mass media de legiuitor, comparatia cu institutiile financiare nonbancare, cu brokerii de valori mobiliare precum si intentia, onorabila de altfel, de a face curatenie in piata.
Totodata, in mod voit sau nu, s-a acreditat ideea ca preturile mari la RCA sunt cauzate de brokerii de asigurari. Pentru cei neavizati lucrurile au sunat cam asa: daca ar disparea majoritatea brokerilor de asigurare, preturile tuturor politelor ar fi mai mici, RCA-urile pentru tineri s-ar ieftini si, de ce nu, ar scadea si rata combinata in cazul asigurarilor auto.
Daca pornim insa chiar de la legea asigurarilor unde se specifica ce este un broker de asigurare, daca luam in considerare rolul si valoarea adaugata adusa de brokeri peste tot in lume, singura concluzie posibila este ca brokerul de asigurare este singurul actor din piata de profil care reprezinta interesele clientului in fata asiguratorilor.
Brokerul sustine clientul in moduri variate: il ajuta sa descopere riscurile la care este expus si identifica produsele potrivite nevoii sale specifice, prezinta ofertele din piata facand analize privind calitatea acoperirii, pretul politei si reputatia asiguratorului, gestioneaza platile catre asigurator si ii ofera suport si consiliere in cazul producerii unui eveniment asigurat.
Astfel, in realitate, nu exista absolut nicio legatura sau asemanare cu brokerii de valori mobiliare sau cu companiile de leasing. Brokerii de asigurari nu incaseaza avansuri, nu fac investitii cu banii clientilor, nu vand marfuri sau mijloace fixe, nu castiga bani din dobanzi, din comisioane sau alte taxe de la clienti si nu pot majora sau micsora preturile politelor de asigurari impuse de catre asiguratori.
Cresterea de 10 ori a capitalului social si blocarea unei sume care se raporteaza la primele de asigurare ce apartin asiguratorilor - nicidecum primele nu sunt venituri ale brokerilor - inseamna practic o disparitie in masa a brokerilor de asigurare romani din piata sau intrarea lor in reteaua sau sub umbrela unor brokeri gigant care isi pot permite blocarea unor milioane de euro pentru a domina autoritar piata de brokeraj.
Deci, cui ar folosi disparitia brokerilor, si vorbim aici exclusiv de cei locali de mici dimensiuni, cu o cifra de afaceri ce nu le permite respectarea noilor prevederi?
Se naste, in mod natural, o serie de intrebari despre efectele unei astfel de masuri, la care raspunsurile se lasa asteptate. Ar ajuta aceastea la cresterea gradului de penetrare a asigurarilor in Romania? Ar determina o sporire a calitatii serviciilor oferite consumatorului final? Ar fi clientii mai bine reprezentati, informati si asigurati fara existenta multor brokeri romani in piata? Ar duce oare aceste masuri la o revenire pe crestere a pietei? Sau, dimpotriva, ar genera un recul si mai mare al subscrierilor si al gradului de cuprindere in asigurare?
Pe langa aceste aspecte poate ar trebui luat in considerare si impactul social. In urma cu 7-10, mai multe companii internationale intrau in forta pe piata locala. Insa, strategiile neadaptate pietei si, in anumite cazuri, mangementul defectuos au condus la pierderi de zeci de milioane de euro si mai apoi la o contractie silita a businessului si implicit a fortei de munca. S-au inchis sedii, s-au concediat cateva mii de oameni si s-au stopat proiectele incepute. Toti acesti oameni, pregatiti, scoliti in tara si in strainatate, cu diploma IMA si coduri de agenti au migrat masiv catre piata de brokeraj in asigurari. Masurile de exterminare a brokerilor ar insemna o noua lovitura pentru acesti oameni, ar insemna desfiintaea a cel putin 5-6 mii de locuri de munca.
Cu siguranta ca piata romaneasca de asigurari inca traverseaza un proces de reformare si adaptare la legislatia europeana. De asemenea, calitatea serviciilor oferite are nevoie de o evolutie, iar concurenta neloiala trebuie sanctionata. Toate acestea ar trebui facute, insa, fara a distruge lucrurile bune si elementele care au sustinut dezvoltarea de dupa 1990 a pietei de asigurari.
Brokerii romani, alaturi de cateva companii de asigurari serioase au fost formatorii de piata si cu ajutorul lor s-a putut cladi ceea ce exista astazi. De aceea, consider ca disparitia unui numar mare de brokeri ar insemna un mare pas inapoi.
Asadar, putem doar specula raspunsul la intrebarea distinsului premiant: sunt nori, e senin sau pur si simplu este linistea dinaintea furtunii?