Cornel COCA - CONSTANTINESCU, Prim Vicepresedinte, ASF

Vor exista o serie de instrumente de rezolutie, precum luarea deciziei de vanzare a activitatii sau portofoliului de asigurari sau transferul acestora catre o institutie-punte. Prin aceste masuri, se evita apelarea in extremis la fonduri publice, precum si diminuarea impactului asupra fondului de garantare.

XPRIMM: De ce este necesar un cadru legislativ mai clar in situatiile de criza in domeniul asigurarilor? Dar in cazul falimentului unui asigurator?
Cornel COCA-CONSTANTINESCU: Avand in vedere necesitatea asigurarii stabilitatii financiare si a protectiei asiguratilor, dar si contextul economic post-criza, s-a considerat oportuna identificarea de noi instrumente care sa permita gestionarea eficienta a situatiilor de dificultate financiara intampinate de societatile de asigurare, sau administrarea acestor situatii, astfel incat sistemul asigurarilor in ansamblu sa nu fie afectat in mod semnificativ si sa fie mentinuta increderea asiguratilor. Masurile de interventie la nivelul autoritatii sunt limitate de cadrul legislativ actual la procedura de redresare financiara, prin elaborarea de catre societatea in cauza a unui plan de redresare financiara sau prin instituirea administrarii speciale, proceduri care pot fi aplicate numai in situatiile prevazute de lege, dupa deteriorarea indicatorilor de solvabilitate si lichiditate.

La nivelul UE, s-au identificat pentru institutiile financiare alte mecanisme si masuri suplimentare preventive, precum planul de redresare, elaborat de catre asiguratori, masura de preventie, mecanismul de rezolutie si instrumentele de rezolutie, care sa asigure gestionarea situatiilor de dificultate financiara, astfel incat efectele situatiilor de criza asupra sistemului, a economiei in general si a consumatorilor sa fie gestionate in mod ordonat, atat la nivel national, cat si international, in cazul acelor institutii care desfasoara activitate transfrontaliera, in vederea diminuarii riscului de contagiune.    
In acest sens, este necesara introducerea unor masuri suplimentare cu potential de stopare a deteriorarii pozitiei financiare, precum planul de redresare financiara, amintit anterior, dar si masuri de interventie timpurie care sa faciliteze imbunatatirea pozitie financiare, precum solicitarea de reducere a profilului de risc al asiguratorului, aplicarea masurilor de recapitalizare, revizuirea strategiei si structurii asiguratorului, verificarea calculului rezervelor tehnice si acoperirea acestora cu active admise.

Vor exista o serie de instrumente de rezolutie, precum luarea deciziei de vanzare a activitatii sau portofoliului de asigurari sau transferul acestora catre o institutie-punte. Prin aceste masuri, se evita apelarea in extremis la fonduri publice, precum si diminuarea impactului asupra  fondului de garantare. Procedura rezolutiei ar trebui sa faca posibila evitarea falimentului si continuarea functiilor critice importante pentru sistem si pentru asigurati. Rezolutia este o masura aplicata inainte de a se ajunge la faliment, avand rolul de a preintampina declansarea procedurii falimentului si este un instrument important in cazul aparitiei dificultatilor financiare ale unor institutii de importanta sistemica.

XPRIMM: In nota de fundamentare a ordonantei de urgenta (privind redresarea si rezolutia asigurarilor) se apreciaza ca "urgenta demersului de adoptare este data de situatia critica a pietei asigurarilor din Romania". Cat de fundamentata este aceasta afirmatie?
C.C-C: Este cunoscut faptul ca, la ora actuala, avem o societate de asigurare la care s-a deschis procedura de redresare financiara prin administrare speciala si s-au luat anumite masuri prudentiale, precum majorarea capitalului social, inventarierea dosarelor de dauna si stabilirea obligatiilor fata de creditorii in asigurari, verificarea calculului rezervelor tehnice s.a.

De asemenea, avem o alta societate de asigurare la care s-a deschis procedura de redresare financiara, prin plan de redresare.

Aceste doua situatii sunt gestionate conform legislatiei actuale.

Pe de alta parte, suntem in plin proces de implementare a directivei Solvabilitate II, care implica  modificari consistente si abordari diferite ale cerintelor cu privire la guvernanta corporativa, eligibilitatea fondurilor proprii pentru acoperirea cerintelor de capital, administrarea riscului, evaluarea rezervelor tehnice si cerinta de capital de solvabilitate. Prin urmare, cele doua societati aflate in procedura de redresare financiara, vor trebuie sa se conformeze noilor cerinte mai ridicate, specifice activitatii, in acord cu modificarile legislative ce tin de aplicarea directivei Solvabilitate II.

In acest context complex, este dificil de evaluat cu certitudine impactul acestor cerinte noi asupra celor doua societati. In special, in cazul unei societati, se asteapta in prezent rezultatul majorarii de capital. In conditiile, in care se realizeaza majorarea, exista elemente pentru rezolvarea favorabila a situatiei, in caz contrar, nu este exclusa posibilitatea de intrare in faliment.

In vederea consolidarii soliditatii sectorului de asigurari s-a demarat in iulie 2014 exercitiul privind evaluarea independenta a activelor si pasivelor bilantiere si un test de stres asupra indicatorilor financiari ale societatilor de asigurare, care impreuna detin o cota de putin peste 80% din piata. Obiectivele principale ale evaluarii si ale testului de stres constau in analiza portofoliului de asigurari, evaluarea eficientei instrumentelor utilizate pentru transferul riscurilor la terte parti, evaluarea adecvarii principiilor de recunoastere si de evaluare aplicate pentru toate pasivele si activele, evaluarea gradului de acoperire a rezervelor tehnice cu active admise, analiza gradului de adecvare a fondurilor proprii la cerintele de solvabilitate, evaluarea rezistentei sectorului asigurarilor din Romania la diferite socuri, identificarea principalelor vulnerabilitati si probleme care ar necesita masuri suplimentare de supraveghere. Acest exercitiu unic pana acum constituie  un instrument de sprijin pentru societatile implicate, avand in vedere ca cerintele de solvabilitate vor fi evaluate atat in conformitate cu reglementarile in vigoare, cat si cu prevederile directivei Solvabilitate II.  

XPRIMM: Exista, in prezent, vreo companie in Romania supusa, cu adevarat, riscului de faliment?
C.C-C: Conform legislatiei in vigoare, daca la inchiderea procedurii de redresare financiara se constata restabilirea situatiei financiare a celor doua societati de asigurare mentionate la raspunsul anterior, nu se pune problema riscului de faliment. In schimb, autoritatea trebuie sa fie pregatita si pentru situatia in care masurile aplicate in cadrul procedurii de redresare financiara nu au fost indeplinite in mod corespunzator.

XPRIMM: Implementarea Solvency II a avut vreo influenta asupra acestei initiative legislative?
C.C-C: Sistemul asigurarilor din intregul spatiu al Uniunii Europene se confrunta cu provocarile legate de implementarea directivei Solvabilitate II, in special cele referitoare la tehnicile de administrare a riscului, la implementarea guvernantei corporative si a controlului proceselor.

Noua abordare conform directivei Solvabilitate II, inclusiv cea referitoare la cresterea transparentei procesului decizional la nivelul asiguratorilor, permite revizuirea, respectiv imbunatatirea procesului de supraveghere.

Legislatia privind redresarea si rezolutia asiguratorilor nu este un efect al implementarii Solvency II, dar este o masura menita sa largeasca si sa consolideze ansamblul mijloacelor de care dispune autoritatea in vederea administrarii ordonate a situatiilor de criza, in scopul asigurarii stabilitatii financiare, increderii in sistem si crearii totodata de instrumente de lucru similare intregii piete financiare.       

XPRIMM: Care vor fi atributiile ASF in contextul noului cadru legislativ? Ce masuri ar putea intreprinde in mod concret si in ce situatii are dreptul sa intervina?
C.C-C: Suplimentar, fata de functia de autoritate competenta de supraveghere prudentiala, Autoritatea de Supraveghere Financiara va exercita si functia de autoritate de rezolutie, asigurand independenta operationala si administrarea conflictului de interese intre cele doua functii. Pentru aspectele legate de redresare, ASF va completa atributiile actuale ale functiei de supraveghere cu cele instituite de noul cadrul legal.
ASF va avea competente de a aplica noi instrumente de rezolutie, dintre care amintim:

1.competenta de a vinde activitatea sau portofoliul, sau numai parti din activitate, sau parti ale portofoliului si de a transfera actiuni, alte instrumente de proprietate, instrumente de datorie, active, drepturi sau obligatii sau orice combinatie a acestora, de la un asigurator supus rezolutiei catre un destinatar, sau o institutie - punte;
2.competenta de a separa activele unui asigurator, catre un vehicul de gestionare a activelor, numai impreuna cu un alt instrument de rezolutie;
3.competenta de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor in instrumente de capital relevante.

Toate aceste intrumente pot fi folosite separat sau in orice combinatie, dupa caz.

XPRIMM: Care a fost rationamentul prin care s-a stabilit plafonul de circa 100.000 de euro per creditor de asigurari pentru despagubirile acordate de Fondul de Garantare conform proiectului de lege aflat acum in Senat?
C.C-C: In principiu, fondurile de garantare in sistemul financiar nu raspund nelimitat pentru plata obligatiilor membrilor sai, in situatia falimentului membrilor fondului, in caz contrar, contributiile membrilor ar trebui sa fie majorate. Din acest punct de vedere, instituirea unui plafon de garantare, de stabilire a limitei maxime de despagubire, este necesara si prin prisma respectarii principiului echitatii. Plafonul este direct proportional cu capacitatea pietei de asigurari de a face fata unor socuri de acest gen si aliniaza nivelul de garantare existent in piata financiara - nebancara cu cel din piata bancara. In Europa, exista fonduri de garantare ale asiguratilor care despagubesc numai persoanele fizice, iar altele, care platesc despagubiri numai pentru anumite tipuri de polite de asigurare.

XPRIMM: De unde s-ar acoperi necesarul de capital pentru Fondul de Garantare, in caz ca va fi nevoie de o astfel de masura, daca un asigurator mare intra in faliment? Ce efecte ar avea o eventuala majorare a contributiei la Fondul de Garantare asupra celorlalti asiguratori?
C.C-C: Resursele financiare al Fondului de garantare sunt consistente si acopera necesarul previzionat in vederea platii despagubirilor/indemnizatiilor, chiar si in cazul in care un asigurator cu o cota de piata relativ ridicata intra in faliment. In prezent, contributia datorata fondului de catre asiguratori se ridica la 0,4% din primele brute incasate, in cazul asigurarilor de viata si la 1% din primele brute incasate in cazul asigurarilor generale, dar aceasta contributie poate fi majorata pentru o perioada limitata, in caz necesitate.

Trebuie precizat faptul, ca beneficiul rezultat din mentinerea increderii asiguratilor este mult mai important, raportat la costul suportat de societatile de asigurare. Mentinerea increderii asiguratilor va permite dezvoltarea pietei asigurarilor pe termen lung, in beneficiul tuturor partilor si a evitarii aparitiei riscului hazardului moral.   

XPRIMM: Este capabil in prezent Fondul de Garantare sa poata fi desemnat administrator special al unei companii de asigurari?
C.C-C: Proiectul de lege privind Fondul de garantare a asiguratilor prevede constituirea Fondului ca persoana juridica de drept public, astfel incat acesta sa poata prelua functia de administrator special, in intelesul de administrator temporar sau de rezolutie, implicandu-se in aplicarea masurilor de redresare financiara.

De asemenea, trebuie amintit ca in proiectul de lege privind redresarea si rezolutia asiguratorilor se introduce institutia administratorului temporar si cea de administrator de rezolutie, functii care vor putea fi indeplinite inclusiv de Fondul de garantare a asiguratilor. Fondul de garantare a asiguratilor va avea si calitatea de administrator al Fondului de rezolutie pentru asiguratori.  

XPRIMM: Exista, in prezent, un potential risc sistemic daca unul dintre primii 10 asiguratori din piata intra in faliment?
C.C-C: Conform datelor detinute de ASF si in baza unei analize utilizand metodologii consacrate la nivel international, nu exista un potential risc sistemic in cazul in care unul din primii 10 asiguratori ar intra in faliment. Falimentul unei societati este o situatie, care va trebui gestionata conform prevederilor legii nr. 503/2004 de catre ASF si Fondul de garantare, care are o pozitie financiara solida si detine si experienta necesara in administrarea unei eventuale situatii de faliment, astfel incat sa isi indeplineasca cu succes misiunea.

Analizand statistica cu privire la primele bute incasate pentru activitatea de asigurari generale, primele 10 societati de asigurare detin cumulat la sfarsitul anului 2014, o cota de 85,22%, distributia cotelor intre acestea fiind relativ echilibrata, astfel incat intrarea in faliment a unei societati aflate intre primele 10, nu prezinta un potential risc sistemic.   

XPRIMM: Ce efecte ar avea falimentul unei companii mari asupra perceptiei populatiei despre sistemul de asigurari, cat asupra stabilitatii sistemului financiar national?
C.C-C: Orice faliment al unei societati reprezentative dintr-un domeniu, are reverberatii atat in mediul economic si in sectorul in care isi desfasoara activitatea, cat si la nivelul consumatorului seviciilor oferite de respectiva societate. Modul de gestionare a situatiei de catre Fondul de garantare, plata despagubirilor si indemnizatiilor vor face dovada ca sistemul de protectie functioneaza, reprezentand un castig major pentru sistem in general si contribuind hotarator la asigurarea stabilitatii financiare si increderii consumatorilor.   

XPRIMM: Ce alte masuri va intreprinde ASF pentru a mentine stabilitatea sistemului financiar din Romania?
C.C-C: Activitatea de supraveghere va pune mai mult accentul pe identificarea riscurilor, pe evaluarea modelelor de business, cu precadere la institutiile de importanta sistemica, in vederea consolidarii capacitatii de rezilienta atat in conditiile existente, cat si in conditii extreme. Monitorizarea si supravegherea continua sunt menite sa asigure stabilitatea financiara, prin diminuarea riscului de contagiune. In aceste context, vor prevala activitatile preventive si pregatirea unor mecanisme eficiente, care sa permita depasirea momentelor de dificultate in activitatea entitatilor reglementate si asigurarea continuitatii serviciilor si functiilor critice, fara afectarea stabilitatii sistemului.

Activitatea de protectie a consumatorilor de servicii si produse financiare nebancare, trece de la o abordare reactiva la una proactiva si preventiva, prin implementarea unor metode noi de supraveghere si de evaluare a calitatii serviciilor si conformitatii produselor oferite consumatorilor (e.g. mystery shopping, evaluarea calitativa a problemelor sesizate in cadrul petitiilor primite sau raportate, frecventa unor activitati neconforme si impactul atat asupra consumatorilor, cat si asupra entitatilor supravegheate).
 
Activitatile ASF se circumscriu unor obiective menite sa asigure stabilitatea sistemului financiar in general si al celui nebancar, in special. Dintre acestea amintim: existenta unor intermediari financiari cu o pozitie financiara solida, cu modele de business viabile, care sa cuantifice corect riscul si care sa le permita o dezvoltare sustenabila a afacerii, existenta practicilor de supraveghere " forward looking", bazate pe evaluarea  riscurilor si pe efectuarea testelor de stres.

Indeplinirea acestor obiective creeaza premisele dezvoltarii sustenabile a pietelor supravegheate si asigurarii protectiei consumatorilor. Autoritatea urmareste armonizarea sistemului financiar nebancar cu standardele europene, integrarea acestuia in viata economica si reglarea continua a sistemului, astfel incat sa contribuie la cresterea economica si la stabilitatea financiara.   


Editor: Mihaela CIRCU | Publicat pe 26.06.2015 | 5398 vizualizari