Ovidiu CIOBANUPresedinte
ADAR - Asociatia de Drept al Asigurarilor din Romania
Decizia nr.1/15.02.2016, pronuntata in dosarul nr.23/2015, prin care s-a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al PICCJ vine sa clarifice si sa inlature abordarile diferite pe care instantele penale au inteles sa le adopte dupa intrarea in vigoare a NCPP (Noul Cod de Procedura Penala) in ceea ce priveste calitatea procesuala pe care o are asiguratorul RCA in procesul penal si prin urmare in ce calitate trebuie sa fie citat.
Asadar, efectele acestei decizii se regasesc in special in materia procesual-penala si influenteaza mai putin partea care-i intereseaza pe asigurati, pe persoanele prejudiciate, dar si pe asiguratori, referitoare la obligatia de despagubire ce-i incumba asiguratorului RCA urmare a pronuntarii unei hotarari penale prin care s-a solutionat si latura civila.
Astfel, din punctul meu de vedere, aceasta decizie nu afecteaza sau nu are efecte asupra obligatiei asiguratorului RCA de a plati in locul persoanei vinovate acoperite prin asigurarea RCA si in baza acestei asigurari, despagubirea cuvenita persoanelor prejudiciate constituite ca parti civile in procesul penal conform celor dispuse de instanta penala si in limitele de raspundere ale asigurarii. Cu alte cuvinte, indiferent de calitatea in care era citat si de modul cum era obligat asiguratorul - in solidar cu vinovatul/inculpatul, alaturi de acesta/impreuna cu acesta, singur sau in locul inculpatului, finalmente despagubirea stabilita prin hotararea penala tot asiguratorul RCA trebuia sa o plateasca.
Totusi de unde s-a nascut aceasta problema de calificare a calitatii procesuale a asiguratorului RCA in procesul penal si de ce a fost necesar RIL-ul?
Pentru explicarea neuniformitatii, se cuvine a prezenta cele doua definitii ale partii responsabile civilmente in lumina VCPP si a NCPP - intrat in vigoare la 15.02.2014, dupa cum urmeaza:
Conform dispozitiilor art.24 alin. (3) din VCPP : "Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente."
Conform dispozitiilor art. 86 din NCPP: "Persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara in intregime sau in parte, singura sau in solidar, prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa raspunda in proces este parte in procesul penal si se numeste parte responsabila civilmente."
Dintr-o simpla analiza a celor doua texte de lege se observa ca, desi denumirea calitatii sub cele doua coduri este identica, aceea de parte responsabila civilmente, totusi continutul acestei calitati procesuale este substantial diferit, fiind mai larg si mai cuprinzator in noua reglementare, acoperind situatii juridice de care vechiul cod nu tinea seama.
Potrivit VCPP, avea calitatea de parte responsabila civilmente persoana care raspundea potrivit legii civile pentru faptele celui invinuit sau inculpat, aceasta insemnand acele cazuri de angajare a raspunderii civile delictuale in care persoana respectiva raspundea in solidar cu invinuitul sau inculpatul (Vechiul Cod Civil): raspunderea comitentului (angajator, de regula) pentru fapta prepusului (angajat, de regula), raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori, raspunderea profesorilor (institutorilor, artizanilor) pentru faptele elevilor (ucenicilor) savarsite in timpul cat se aflau sub supravegherea acestora.
In astfel de cazuri, raspunderea fiind solidara, partea responsabila civilmente era obligata sa suporte fara nicio exceptie, integral si neconditionat exact despagubirea la care era obligat si invinuitul/inculpatul.
Evident, ca situatia asiguratorului era alta, acesta nu raspundea in baza legii civile delictuale nici solidar si nici integral, ci conform contractului de asigurare RCA si in limitele acestuia, dar VCPP nu a prevazut o asemenea situatie si nici nu a reglementat alte categorii de persoane participante la procesul penal in care sa poata fi incadrat asiguratorul.
Pentru acest motiv, pana in 2005, majoritatea instantelor penale citau asiguratorul in calitate de parte responsabila civilmente, unele incercand insa sa atenueze, oarecum, prin tot felul de artificii juridice, consecintele in plan civil si procesual civil pe care aceasta calitate le presupunea si pe care le-am enuntat anterior - solidaritate cu inculpatul, preluare integrala si neconditionata a despagubirii.
Pentru a remedia problemele de ordin juridic ivite in practica si pentru a uniformiza jurisprudenta, a fost necesara promovarea unui recurs in interesul legii care a fost admis in anul 2005 prin Decizia nr.1 a IICJ si prin care instanta suprema a statuat faptul ca: Societatea de asigurare participa in procesul penal in calitate de asigurator de raspundere civila, iar raspunderea este una contractuala si nu delictuala.
Prin intrarea in vigoare la 01.02.2014 a NCPP, calitatea de parte responsabila civilmente a capatat noi dimensiuni acoperind o paleta mai larga de situatii, nu s-a mai limitat la acele persoane a caror raspundere civila delictuala este angajata pentru fapta altei persoane. Astfel, in prezent, poate avea calitatea de parte responsabila civilmente si persoana care are obligatia contractuala sa repare in parte si singura prejudiciul cauzat prin infractiune de suspect/inculpat. Ori, aceasta ipoteza legala care se regaseste in continutul noii notiuni de parte responsabila civilmente, reprezinta exact situatia asiguratorui RCA.
Cu toate acestea, anumite instante au continuat sa aplice Decizia nr.1/2005 si sa citeze asiguratorii RCA in procesele penale in aceasta calitate, desi, prin intrarea in vigoare a NCPP, aplicabilitatea deciziei isi incetase efectele ca urmare a abrogarii CPP si a faptului ca definitia (continutul) partii responsabile civilmente la care Decizia se raportase era substantial diferita in noua reglementare.
Iata, asadar, motivul pentru care procurorul general a promovat recurs in interesul legii, iar ICCJ l-a admis in mod logic. Prin decizie se mai uniformizeaza insa un aspect, pe langa cel al calitatii procesuale a asiguratorului, si anume acela legat de modul in care este obligat asiguratorul, nu alaturi, nu in locul, nu impreuna cu inculpatul, ci singur, asa cum prevede si art. 86 din NCPP, dar in limitele ("in parte") stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea RCA. Este exact aceeasi situatie ca in cazul unei actiuni civile, cand partea prejudiciata are dreptul sa actioneze direct impotriva asiguratorului RCA acesta urmand a fi obligat singur la plata despagubirilor acordate de instanta.
In concluzie, din punctul de vedere al obligatiei de despagubire pe care o are asiguratorul RCA, in baza politei RCA, nu se schimba nimic, dar Decizia aduce un plus de coerenta, uniformitate si claritate a proceselor penale in care sunt implicati asiguratorii RCA.
Decizia nr. 1/15.02.2016, in dosarul nr. 23/2015:
"Admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si in consecinta:
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 86 din Codul de procedura penala, stabileste ca:
In cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabila civilmente si are obligatia de a repara singura prejudiciul cauzat prin infractiune, in limitele stabilite in contractul de asigurare si prin dispozitiile legale privind asigurarea obligatorie de raspundere civila".