O contributie importanta la calitatea vietii pentru noi, dar mai ales pentru generatiile care urmeaza o are modul in care vom reusi sa protejam mediul prin dezvoltarea unor activitati economice sustenabile, diminuarea poluarii si implementarea principiilor economiei circulare.
In ultimii ani, deja cresterea incalzirii globale genereaza schimbari din ce in ce mai ingrijoratoare, puncteaza Leonardo BADEA, Viceguvernatorul BNR, intr-un material de opinie transmis 1asig.ro.
Temperatura globala medie este in zilele noastre cu 0,95 – 1,20 grade Celsius mai mare decat cea de la sfarsitul secolului al XIX-lea (conform US National Centers for Environmental Information - Annual 2022 Global Climate Report), iar o crestere a acesteia cu 2 grade Celsius comparativ cu nivelurile inregistrate anterior Revolutiei industriale este asociata cu riscul de aparitie a unor schimbari cu impact negativ semnificativ asupra climei si a mediului, implicit asupra sanatatii oamenilor.
Figura 1: Anomalii ale nivelului global al temperaturii medii anuale inregistrate de diferite organisme de cercetare si monitorizare a climei (comparativ cu perioada 1951 – 1980, grade Celsius)
Acordul de la Paris, adoptat in anul 2015 in temeiul Conventiei cadru a ONU cu privire la schimbarile climatice (UNFCCC) din anul 1992, a stabilit obiectivul privind limitarea cresterii temperaturii medii la nivel global sub 2 grade Celsius fata de perioada preindustriala si continuarea eforturilor de limitare, pe cat posibil, a acesteia la 1,5 grade Celsius, introducand totodata masuri cadru de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, carora li se atribuie in principal aceste efecte nocive.
Schimbarile climatice constituie, fara doar si poate, o provocare majora a vremurilor pe care le traim, care afecteaza toate tarile si regiunile lumii. Suntem asadar in fata unei probleme globale, care nu are granite si care necesita un efort comun si actiuni concrete corelate la nivel international. Pe de alta parte, urgenta tot mai mare privind abordarea schimbarilor climatice si nevoia de coordonare a politicilor nationale reprezinta aspecte care contribuie din ce in ce mai mult la remodelarea economiei mondiale.
Tranzitia verde este unul dintre factorii care genereaza probabil o noua era a politicii industriale si revolutii tehnologice cu implicatii economice de anvergura.
Politicile climatice vor modifica din ce in ce mai mult structura economiilor si vor avea efecte asupra fluxurilor comerciale si financiare la nivel global, necesitand un amplu proces de cooperare transfrontaliera.
Pentru a incerca sa atenueze aceasta presiune a incalzirii globale, majoritatea tarilor dezvolta o serie de politici, cadre institutionale si demersuri legislative. Desi consacrate in conventiile internationale de drept al mediului in conformitate cu principiul responsabilitatilor comune, politicile privind tranzitia climatica sunt diferite de la o tara la alta. Acordul de la Paris se bazeaza pe contributii stabilite la nivel national ale tarilor care au aderat la acest demers, dar care sunt circumstantiate in functie de specificul fiecarei economii in parte.
Desi eforturile s-au intensificat in ultimii ani si in pofida acordurilor mentionate, inca nu exista, din pacate, suficienta unitate reala la nivel global in ce priveste viziunea asupra politicilor de tranzitie. Abordarile difera de la initiative precum tarifarea carbonului, la strategii bazate pe subventii (de exemplu, pentru cercetare-dezvoltare si inovare) sau la imbinarea unor astfel de mecanisme intr-un mix de politici ecologice.
Este firesc ca optiunile privind politicile climatice sa fie influentate de conditiile macroeconomice ale fiecarei tari sau de contextul politic al acestora. Unele politici au in vedere, de exemplu, tarifele, sau masurile vamale si de reglementare, in timp ce alte tari adopta asa-numitele masuri bazate pe cheltuieli, care vizeaza atat partea de oferta, avand ca scop diminuarea costurilor de productie (de ex. prin subventii, granturi, stimulente fiscale s.a.), cat si partea de cerere, cu impact in ceea ce priveste consumul gospodariilor pentru diferite bunuri sau servicii (de ex. facilitati fiscale pentru achizitionarea vehiculelor electrice).
Totodata, diferentele privind tintele stabilite din perspectiva tranzitiei climatice sunt uneori accentuate de decalajele de implementare care decurg din faptul ca eforturile propriu-zise ale tarilor nu sunt intotdeauna proportionale cu tintele stabilite si cu potentialul real al acestora. Diminuarea acestor decalaje s-ar putea realiza insa prin mecanisme de cooperare regionala si chiar globala, bazate pe asigurarea surselor de finantare si pe evolutiile tehnologice. Ca intotdeauna, investitiile si inovarea joaca un rol esential in realizarea obiectivelor economice, in cazul de fata al celor legate de realizarea tranzitiei verzi.
Potrivit datelor din Atlasul global al carbonului, cea mai mare contributie la emisiile de dioxid de carbon la nivel mondial o au, desigur, economiile avansate (in principal China si SUA), in timp ce emisiile tarilor cu venituri medii si mici au crescut doar mai recent. Uniunea Europeana este considerata, de asemenea, un mare generator de gaze cu efect de sera la nivel mondial.
Figura 2: Emisii de dioxid de carbon rezultate din utilizarea combustibililor fosili
Sursa: Comisia Europeana, Joint Research Centre (JRC), EDGAR (Emissions Database for Global Atmospheric Research) Community GHG database
In acest context, este relevanta o analiza comparativa a principiilor politicilor referitoare la tranzitia climatica in aceste trei economii (China, SUA si UE) si impactul acestora la nivel international, dupa cum urmeaza:
China emite circa o treime din cantitatea de dioxid de carbon la nivel global rezultata din combustibili fosili si are o pondere de aproximativ 30% in ceea ce priveste emisiile de gaze cu efect de sera (GHG emissions of all world countries, Publications Office of the European Union, Luxembourg, 2023). Prin urmare, contributia Chinei la reducerea riscurilor climatice este cruciala. Fara o tranzitie a Chinei la o economie cu emisii reduse de carbon, atingerea obiectivelor climatice la nivel global ar fi practic imposibila.
Avand un rol esential in eforturile globale de combatere a schimbarilor climatice, China s-a angajat sa reduca emisiile de dioxid de carbon cu 65% pana in 2030 si intentioneaza sa ajunga la neutralitatea climatica pana in 2060 (China’s Policies and Actions for Addressing Climate Change, 2022 – Ministry of Ecology and Environment of the People’s Republic of China). O astfel de tranzitie presupune cresterea eficientei energetice, dar si a productivitatii resurselor, ceea ce impune schimbari structurale la nivelul economiei (sistemele energetice, industriale, de transport s.a.), al resurselor, inovatiei si capacitatilor tehnologice.
Echilibrarea obiectivelor climatice cu cele de dezvoltare ale Chinei implica reforme structurale si mecanisme ample de piata corelate cu actiunile climatice. Raportul din 2022 privind clima si dezvoltarea al Grupului Bancii Mondiale pentru China prezinta o serie de optiuni cu privire la politicile ce se impun pentru atingerea acestor obiective climatice si de dezvoltare ale Chinei. Acest raport analizeaza schimbarile structurale in domenii cheie precum energia, industria, transporturile, agricultura s.a., care ar permite Chinei sa isi respecte angajamentele nationale privind nivelul maxim al emisiilor de carbon inainte de 2030 si atingerea neutralitatii pana in 2060.
Raportul Bancii Mondiale privind optiunile de politica ale Chinei evidentiaza un cadru orientat catre sustenabilitate si combaterea schimbarilor climatice, concentrat pe tranzitia sustinuta catre o economie verde. Politicile propuse vizeaza o transformare profunda a sectorului energetic, prin majorarea capacitatii de productie a energiei regenerabile si reforme ale pietei energiei, decarbonizarea industriei si transporturilor, prin electrificare si promovarea mijloacelor de transport cu emisii reduse de carbon. Se pune un accent puternic pe dezvoltarea sustenabila a zonelor urbane si rurale, incurajand rezilienta la schimbarile climatice si adoptarea practicilor agricole cu emisii reduse. Valorificarea pietelor pentru stimularea inovarii si reducerea costurilor, gestionarea eficienta a riscurilor de tranzitie pentru forta de munca, suportul acordat comunitatilor vulnerabile, precum si promovarea actiunilor globale si a finantarii verzi sunt, de asemenea, piloni cheie. Aceste strategii integrate puncteaza necesitatea unor reforme ambitioase si coordonate la nivelul intregii economii pentru a naviga tranzitia catre un viitor cu emisii reduse de carbon si o crestere sustenabila.
Raportul Bancii Mondiale arata totodata faptul ca, pentru a atinge emisiile nete zero pana in 2060, numai in sectoarele de energie si transport China are nevoie de investitii suplimentare in cuantum de 14-17 trilioane de dolari SUA pentru tehnologie si infrastructura verde. Avand in vedere aceste costuri imense, investitiile publice nu vor fi suficiente, astfel incat participarea sectorului privat este extrem de importanta in parcursul Chinei catre neutralitatea carbonului. Din aceasta perspectiva, facilitarea accesului la piete si la finantare, dar si un mediu de reglementare mai predictibil, ar permite sectorului privat sa joace un rol important in ceea ce priveste reducerea costurilor, cresterea productivitatii si stimularea inovarii si a noilor tehnologii.
SUA, al doilea mare emitent de dioxid de carbon la nivel mondial, au fost un sustinator al Acordului de la Paris, angajandu-se initial sa reduca emisiile pana in anul 2025 cu 26-28%, fata de nivelul din 2005. Dupa iesirea temporara din Acordul de la Paris, SUA au revenit, cu angajamente ambitioase care vizeaza o reducere semnificativa a emisiilor de gaze cu efect de sera pana in anul 2030.
In anul 2022, a fost adoptat in SUA Actul pentru reducerea inflatiei (IRA), o componenta majora a acestuia vizand problematica schimbarilor climatice. Pe langa alte reglementari (de ex. cu privire la reducerea deficitului bugetar si a presiunilor inflationiste asupra economiei, asigurarea echitatii si a solidaritatii la nivelul societatii in ceea ce priveste impozitarea si alocarile bugetare s.a.), din perspectiva climatica, IRA este considerat cel mai important pachet de masuri din istoria SUA pentru reducerea poluarii cu emisii de carbon, instituind o serie de mecanisme privind:
- creditele fiscale si subventiile directe;
- premisele pentru realizarea de investitii majore in solutiile de securitate energetica - de ex. investitii pentru cresterea eficientei energetice a amplasamentelor industriale, solutii pentru a produce energie curata si a facilita tranzitia verde s.a., considerate ca ar putea reduce pe termen lung inclusiv cheltuielile consumatorilor;
- reformele necesare pentru atenuarea schimbarilor climatice, prin reducerea semnificativa a emisiilor de carbon pana in 2030, reforme considerate ca putand avea pe termen lung o serie de alte efecte benefice, cum ar fi de exemplu pretul asigurarilor.
Aceasta initiativa legislativa promovata in SUA, cu referire inclusiv la problematica privind schimbarile climatice, confirma nevoia unor reforme structurale si a proiectelor de anvergura in sectoarele reprezentative, dar si necesitatea finantarii corespunzatoare si a promovarii programelor de dezvoltare in numeroase domenii.
De remarcat faptul ca acest program complex evidentiaza ideea de actiune concertata si sincronizata a mix-ului de politici in vederea atingerii unor obiective economice si sociale majore, aspecte despre care, de altfel, se discuta de mult timp in multe alte tari, inclusiv in Romania.
Initiatorii subliniaza ca politicile climatice propuse, orientate spre protectia mediului, pot stimula simultan cresterea economica, printr-o serie de efecte interconectate. Acestea includ atenuarea emisiilor de gaze cu efect de sera, care, pe langa beneficiile directe pentru clima, promit avantaje economice pe termen lung prin prevenirea costurilor asociate deteriorarii mediului. Investitiile in adaptarea la efectele schimbarilor climatice, cum ar fi consolidarea infrastructurii, se arata a fi mai putin costisitoare comparativ cu consecintele neglijarii acestora. De asemenea, reducerea poluarii si a efectelor nocive ale acesteia asupra sanatatii fortei de munca ar putea conduce la cresterea productivitatii, iar adoptarea energiei verzi poate reduce dependenta economica de volatilitatea preturilor combustibililor fosili. In plus, sprijinul guvernamental pentru cercetare, dezvoltare si inovare in domeniul climatic este crucial pentru accelerarea progresului tehnologic, fara de care, investitiile private ar putea ramane suboptime. Aceasta abordare integrata sugereaza o viziune in care politicile climatice nu doar protejeaza mediul, ci si impulsioneaza cresterea economica durabila.
La nivel international au fost si voci care au sustinut ca initiative precum Actul pentru reducerea inflatiei ar putea presupune o mai mare relocare a capacitatilor de productie catre SUA, sugerand chiar potentiale efecte de incetinire a tranzitiei ecologice la nivel global. Pe de alta parte, trebuie avut in vedere si faptul ca o reevaluare corespunzatoare a prioritatilor climatice in celelalte tari ar putea avea ca efect investitii globale mai mari in domeniul tehnologiilor verzi, implicit, o largire a bazei globale de productie in sectoarele verzi.
La finele anului trecut, SUA si China au reafirmat angajamentele asumate prin Declaratiile comune SUA-China din anul 2021 privind abordarea problemelor climatice si consolidarea actiunilor ce se impun pentru implementarea efectiva a Acordului de la Paris, in lumina principiilor privind echitatea si responsabilitatile comune, dar diferentiate prin prisma circumstantelor nationale specifice.
Mai mult, constientizand rolul extrem de important pe care il joaca la nivel mondial si pentru a raspunde de o maniera semnificativa la provocarile generate de schimbarile climatice, SUA si China au decis sa operationalizeze un Grup de lucru pentru imbunatatirea actiunii climatice, avand in vedere necesitatea cooperarii si a dialogului pentru accelerarea actiunilor climatice in anii care urmeaza. Acest Grup de lucru pentru imbunatatirea actiunii climatice, constituit din oficiali ai ministerelor si ai agentiilor guvernamentale relevante din cele doua tari, se va focusa pe implementarea proiectelor de cooperare in domeniile cheie stabilite prin Declaratiile comune din anul 2021, precum tranzitia energetica, economia circulara, eficientizarea resurselor s.a. si va realiza schimburi de bune practici si de informatii referitoare la politicile, tehnologiile si alte masuri relevante privind strategiile si politicile energetice (de ex. pentru monitorizarea si reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, dezvoltarea capacitatilor de producere a energiei regenerabile, economia circulara s.a.). Nu in ultimul rand, SUA si China s-au angajat sa sprijine cooperarea in domeniul climatic intre state, regiuni si orase, in domenii relevante precum sectorul energetic, transporturile, cladirile, deseurile, defrisarile s.a.
Uniunea Europeana - Pentru a impiedica incalzirea planetei cu mai mult de 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale, UE s-a angajat, prin Pactul Verde European si prin Legea europeana a climei, ca pana in anul 2050 sa faca din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic.
Net Zero Industrial Act completeaza Legea europeana a climei si sprijina o tranzitie sociala echitabila si competitivitatea UE prin fondurile Bugetului UE de coeziune, dar si prin fondurile NextGeneration EU.
De asemenea, criza energetica a determinat o alta initiativa si anume Planul REPowerEU, care vizeaza o serie de aspecte relevante din aceasta perspectiva, precum consolidarea securitatii energetice, diversificarea matricei de energie si extinderea utilizarii surselor locale de energie regenerabila.
Pentru realizarea dezideratului stabilit prin Pactul Verde European, Legea europeana a climei prevede anumite obiective intermediare, cum ar fi cel privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu cel putin 55 la suta pana in anul 2030 (comparativ cu nivelul din anul 1990) sau stabilirea de catre CE a obiectivului intermediar la nivel european pentru orizontul 2040.
In acest context, la inceputul lunii februarie a.c., CE a lansata in dezbatere publica o Comunicare privind obiectivul climatic al Europei pentru 2040 (Asigurarea viitorului nostru. Obiectivul climatic al Europei pentru 2040 si calea catre neutralitate climatica pana in 2050, pentru o societate durabila, justa si prospera).
Astfel, in continuarea obiectivului propus pentru anul 2030 prin pachetul Fit for 55 de reducere cu 55 la suta a emisiilor poluante fata de nivelul aferent anului 1990, si care se afla in implementare la nivelul statelor membre ale UE, CE a avansat recent in dezbatere publica propunerea privind reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de sera ale UE cu 90 la suta pana in 2040, comparativ cu anul 1990, si a initiat dialogul cu autoritatile nationale ale statelor membre.
Propunerea privind obiectivul de reducere cu 90 la suta a emisiilor poluante a fost fundamentata pe analiza de ansamblu a CE privind emisiile de gaze cu efect de sera si dinamica acestora, pe impactul asupra mediului si pe studiile stiintifice disponibile la nivel international in materie de clima, dar si pe evaluarea costurilor asociate realizarii acestui obiectiv, pentru determinarea necesarului de finantare in urmatorii ani.
Este de asteptat ca, in noua componenta si prin noul mandat pentru perioada 2024-2029, Comisia Europeana sa transpuna obiectivul climatic stabilit pentru orizontul 2040 intr-un nou pachet de actiuni si reglementari. Prin urmare, este foarte important ca in aceasta etapa de dezbatere publica, statele membre, inclusiv Romania, sa isi identifice avantajele competitive proprii, sursele de finantare, masurile de optimizare si de eficientizare a costurilor, tinand cont de specificul si particularitatile fiecarei tari, in dialogul cu CE si cu investitorii internationali. De asemenea, statele membre ar trebui sa identifice dependentele considerate critice, sursele alternative de aprovizionare, dar si alte aspecte precum mecanismele necesare pentru ajustarea inegalitatilor sociale si masurile de compensare pentru o tranzitie sociala justa.
Provocari si oportunitati pentru dezvoltarea Romaniei
Pe parcursul ultimelor decenii, in Romania, s-au inregistrat reduceri semnificative de emisii de gaze cu efect de sera. Potrivit datelor publicate atat de Eurostat, cat si celor rezultate din baza de date EDGAR, Romania isi redusese deja nivelul net al emisiilor de gaze cu efect de sera la aproape jumatate in anul 2000 fata de nivelul din 1990, in mare parte si ca urmare a schimbarilor structurale ale economiei in perioada post-comunista (de exemplu, reducerea semnificativa a activitatii industriei grele si a utilizarii carbunelui). In anul 2021, emisiile nete de gaze cu efect de sera ale Romaniei reprezentau, conform Eurostat, doar 29 la suta comparativ cu nivelul din 1990. Cu toate acestea, indeplinirea obiectivelor climatice vine la pachet o serie de provocari, cum ar fi decarbonizarea sistemului energetic, in ansamblul sau. Principalii piloni ai procesului de decarbonizare sunt eficienta energetica, electrificarea industriala, combustibilii, materiile prime si sursele de energie cu emisii scazute de carbon, captarea, utilizarea si stocarea carbonului.
Figura 3: Emisii de gaze cu efect de sera per PIB
In cazul Romaniei, 82 la suta din emisiile de gaze cu efect de sera sunt generate de activitatea economica, restul de 18 la suta fiind produse de gospodarii. Prin urmare, tranzitia verde va avea efecte atat asupra populatiei, cat si asupra economiei. Toate sectoarele economice vor intra sub incidenta decarbonizarii, insa in conditiile in care principalul generator de emisii de gaze cu efect de sera este sectorul energetic si al combustibililor, tranzitia energetica joaca un rol major. Pe langa sectorul energetic, alte domenii care genereaza niveluri semnificative de emisii de gaze cu efect de sera sunt agricultura, procesele industriale si tratarea apelor si a deseurilor.
Pentru atingerea tintelor climatice, sunt necesare mecanisme care sa contribuie la cresterea rezilientei si a capacitatii de adaptare la pericolele legate de schimbarile climatice la nivelul intregii economii a Romaniei. Decarbonizarea sectoarelor economice este un proces complex care presupune investitii substantiale si un set de actiuni si instrumente de politica, ce trebuie sa tina cont de specificul economiei (de exemplu, stimulente economice, investitii pe termen lung in tehnologii cu emisii scazute de carbon, consolidarea retelelor de transport si distributie de energie electrica, implementarea si extinderea capacitatilor de stocare in baterii pentru a sustine dezvoltarea surselor de energie regenerabila, cresterea eficientei energetice a cladirilor, s.a.). In plus, este importanta implementarea politicilor care sa asigure infrastructura necesara pentru a mentine dinamica activitatilor economice si a permite investitiile in decarbonizare, atat de utile in tranzitia verde.
In plus, pe langa eforturile sustinute pe care le implica procesul de decarbonizare in vederea indeplinirii angajamentelor in domeniul schimbarilor climatice, trebuie abordate concomitent si alte imperative concurente, precum revenirea din crizele multiple traversate recent, pregatirea pentru o lume a automatizarii si a inteligentei artificiale, dezvoltarea pe piete din ce in ce mai competitive, aspecte care vor genera inevitabil o serie de schimbari structurale la nivelul economiei.
Un exemplu in acest sens il poate constitui reorientarea cererii privind locurile de munca, dinspre sectoarele poluante, generatoare de emisii de gaze cu efect de sera, catre sectoarele mai verzi. De asemenea, riscurile aferente investitiilor legate de decarbonizare, incluzand incertitudinile decurgand din modul de reglementare sau cu privire la aparitia tehnologiilor cu emisii scazute de carbon, pot fi uneori destul de mari.
Totodata, costurile de finantare pot fi mai mari pentru tehnologiile cu emisii reduse de carbon, tinand cont de faptul ca acestea necesita uneori mai mult capital decat cele cu emisii ridicate de carbon.
Tranzitia energetica poate fi insa facilitata de un mediu de afaceri dinamic, care sa permita o relocare a factorilor de productie de la firme mai putin eficiente, catre firme mai eficiente din perspectiva tranzitiei verzi (fie ca vorbim de firme mari, de IMM-uri sau chiar de start-up-uri).
Incurajarea si atragerea investitiilor in Romania, prin dezvoltarea de activitati noi, inovatoare, cu emisii scazute de carbon reprezinta, asadar, elemente cheie in procesul de decarbonizare, dar si pentru sustinerea dezvoltarii economice, cu atat mai mult cu cat, la nivel european, procesul de tranzitie catre neutralitatea climatica reprezinta, alaturi de digitalizare, fundamentul planului pentru redresarea economica, ca urmare a efectelor pandemiei Covid.
Strategiile si alte instrumente de politica care angreneaza angajamente pe termen lung ale guvernului, pot contribui semnificativ la atragerea investitiilor in tehnologii cu emisii scazute de carbon. Un exemplu in acest sens este Strategia pe Termen Lung a Romaniei pentru Reducerea Emisiilor de Gaze cu Efect de Sera sau Planul National Integrat in domeniul Energiei si Schimbarilor Climatice (PNIESC) 2021-2030, care faciliteaza indeplinirea angajamentelor asumate la nivel european.
Pe termen scurt, trebuie avute in vedere cresterea eficientei energetice si extinderea implementarii surselor regenerabile, in domenii precum transportul rutier sau industria usoara. Reducerea emisiilor rezultate din generarea energiei se poate totusi baza pe tehnologii deja existente si relativ accesibile ca pret, insa o provocare majora va fi reprezentata de necesitatea decarbonizarii pe termen lung a unor sectoare precum industria grea, agricultura, managementul deseurilor sau transportul marfurilor, in cazul carora procesul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera este mult mai dificila, depinzand in mare masura de evolutiile tehnologice (de exemplu, hidrogenul verde, captarea, stocarea si utilizarea carbonului s.a.).
Pe de alta parte, pentru a sprijini procesul de tranzitie verde a economiei, vor fi necesare investitii substantiale. Potrivit unui raport al Bancii Mondiale pentru Europa si Asia Centrala privind clima si dezvoltarea , in cazul Romaniei, investitiile necesare pentru tranzitia verde in cateva sectoare economice cheie sunt estimate la aproximativ 3 la suta din PIB-ul cumulativ pana in 2050. Altfel spus, investitiile necesare pentru atenuarea schimbarilor climatice in domeniile cele mai relevante pentru decarbonizare (energie electrica, cladiri si transporturi) sunt estimate la 2,9 la suta din PIB-ul cumulativ pana in 2050, pe langa investitiile necesare in alte sectoare pentru adaptarea la schimbarile climatice, care s-ar putea ridica la inca 1,3 la suta din PIB-ul cumulativ.
De exemplu, in cazul Romaniei, resursele de energie electrica sunt concentrate cu precadere in partea de est a tarii, unde se afla centrala nucleara de la Cernavoda si in apropierea Marii Negre, unde se asteapta productia unor cantitati importante de energie eoliana. Pentru a gestiona corespunzator cantitatile suplimentare de energie electrica produsa din surse regenerabile, vor fi necesare insa investitii semnificative in infrastructura care este asociata energiei electrice. Un exemplu in acest sens ar putea fi consolidarea sistemului de transport al energiei, pentru a conecta aceasta regiune cu centrele de cerere din partea de vest a tarii sau investitii in servicii auxiliare sau in capacitatile de rezerva, pentru a se asigura securitatea alimentarii cu energie. In plus, pentru facilitarea si stimularea exportului de energie regenerabila, sunt necesare investitii pentru asigurarea si consolidarea interconexiunilor la nivel international.
In acest context si in conditiile in care Romania se confrunta cu constrangeri bugetare semnificative, pe langa finantarea din fonduri publice, inclusiv din fonduri europene, un rol important va reveni investitiilor verzi adecvate din zona privata, care sa conduca investitorii catre tehnologii si domenii mai putin poluante, prin implementarea unor stimulente si a unor cadre adecvate de guvernanta.
Masurile de atenuare a schimbarilor climatice si de adaptare la acestea vor genera, ca in multe alte situatii, castigatori si perdanti. De aceea, este foarte important ca Romania, in procesul de tranzitie catre neutralitatea climatica, sa valorifice oportunitatile si potentialul pentru cresterea economica, pentru piete si modele de afaceri noi, pentru dezvoltarea tehnologica si pentru crearea de locuri noi de munca. Cat de mult se va reusi acest lucru, va depinde de numerosi factori, precum investitiile semnificative in atenuarea, adaptarea si rezilienta la efectele schimbarilor climatice. Nu in ultimul rand, asa cum am detaliat mai sus, trebuie avut in vedere ca politicile privind tranzitia climatica se transmit peste granite, iar o lipsa de coordonare ar putea accentua provocarile generate de amploarea fenomenului de tranzitie climatica si chiar decalajele economice existente intre tari. De aceea, Romania ar putea avea in vedere dezvoltarea de parteneriate cu statele din zona si chiar stabilirea de aliante strategice la nivelul Europei Centrale si de Est, in domeniile considerate relevante pentru tara noastra din perspectiva schimbarilor climatice.
Este esential sa abordam acum problema schimbarilor climatice, de dragul generatiilor viitoare. Consecintele lipsei de actiune vor avea un impact profund asupra lumii viitoare. Cresterea nivelului marii, fenomenele meteorologice extreme, deficitul de alimente si de apa si distrugerea ecosistemelor sunt doar cateva dintre provocarile cu care ne vom confrunta si care se vor acutiza daca nu luam masuri imediate si decisive. Prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, trecerea la surse de energie regenerabila si punerea in aplicare a unor practici durabile, putem atenua cele mai grave efecte ale schimbarilor climatice. Protejarea mediului inconjurator prin dezvoltare ecologica si combaterea schimbarilor climatice nu este asadar o alegere, ci o responsabilitate fata de generatiile viitoare.