Director Adjunct, Directia Supraveghere Integrata
Autoritatea de Supraveghere Financiara
Supravegherea microprudentiala si supravegherea macroprudentiala, la nivelul intregii piete financiare, sunt complementare: un sistem financiar stabil are nevoie de entitati solide din punct de vedere financiar, si vice-versa.Din punct de vedere microprudential, managementul riscurilor are ca scop monitorizarea riscurilor ce pot afecta soliditatea individuala a entitatilor supravegheate. De notat este faptul ca, intrucat aceste entitati opereaza intr-un mediu concurential, isi pot asuma in mod legitim riscuri. Nu exista scopul eliminarii totala a riscurilor din sistem (datorita costurilor prohibitive ale unei astfel de abordari), supravegherea entitatilor avand rolul de nu lasa riscurile inerente si reziduale sa depaseasca profilul de risc asumat si acceptat.
Din punct de vedere macroprudential, managementul riscurilor urmareste monitorizarea riscurilor ce pot afecta stabilitatea pietelor financiare si limitarea costurilor provenite din dificultati intampinate la nivelul intregului sistem financiar. Asftel, riscurile macroprudentiale pot fi monitorizate intr-un mod adecvat numai intr-o maniera integrata, intrucat riscurile se pot acumula la nivelul intregului sistem in timp ce entitatile individuale pot aparea in continuare solide. Monitorizarea riscurilor macroprudentiale trebuie, de asemenea, sa ia in considerare comportamentul colectiv al entitatilor supravegheate si efectele secundare (neanticipate) ale modificarilor cadrului legislativ si a manierei in care se realizeaza supravegherea entitatilor din sectorul financiar.
Daca Managementul Riscurilor are o abordare proactiva, de colectare a Indicatorilor de Risc si prezentare a situatiei intr-o maniera integrata, Managementul Crizelor are rol mai mult reactiv, de pregatire a raspunsului cand situatia o cere.
Crizele pot avea mai multe surse, de la cele locale la cele generate de situatii internationale, de la criza de lichiditate pana la criza caderii unei infrastructuri critice (fie ca este o companie de decontare, un depozitar central, fie o companie oferind servicii de outsourcing), sau crize generate de riscuri operationale (de exemplu, fraude majore care afecteza mai multe sectoare). Nu orice situatie este considerata o criza. Vorbind la nivel macro si crizele considerate trebuie sa aiba un impact major, in general peste mai multe sectoare, afectand un numar important de clienti, putand genera un risc sistemic daca nu se adopta masuri specifice.
Crizele nu pot fi eliminate, din acest motiv la nivel integrat trebuie sa existe planuri de asigurare a stabilitatii si protectiei consumatorilor, plus planuri de recuperare dupa criza. Toate aceste aspecte trebuie analizate, inventariate, reglementate si monitorizate.
La nivel international se constata o noua abordare in continutul si structura reglementarii, supravegherii si a managementului crizelor, datorita esecului filozofiei metodei de supraveghere din ultimii 20 de ani. Abordarea veche s-a manifestat printr-o concentrare extensiva pe riscurile microeconomice, utilizand tehnici senzitive la risc bazate pe piata, care in fata evenimentelor extreme pot exarceba riscul sistemic, in loc de a-l reduce.
In 2007 Parlamentul European a publicat studiul "Financial Supervision and Crisis Management in the EU" propunand o noua abordare a managementului crizelor.
In 2012 Comisia Europeana a lansat CONSULTATION ON A POSSIBLE RECOVERY AND RESOLUTION FRAMEWORK FOR FINANCIAL INSTITUTIONS OTHER THAN BANKS, discutii care se vor finaliza in aceasta perioada cu un nou cadru de management al crizelor, tinandu-se cont de inter-relationarile globale.
De asemenea, datorita dematerializarii tranzactiilor, a interconectarilor multiple si in timp real, a infrastructurilor critice si a utilizarii tehnologiilor informatice, sunt esentiale masuri:
- de prevenire a riscurilor sistemice generate de efectele criminalitatii informatice;
- de reactie, pentru reducerea efectelor negative, a recuperarii si restabilirii business-ului dupa o criza de tip cyber.
Abordarea crizelor solicita:
- principii si proceduri pentru managementul situatiilor de criza;
- un sistem de colectare, analizare, avertizare si raspuns la incidente si crize
- definirea, identificarea si elaborarea de proceduri pentru infrastructurile financiare critice, furnizorii de servicii externalizate, furnizorii de sisteme informatice si comunicatii cu posibil impact generator de crize;
- proiectarea de simulari pentru situatii de criza, planuri pentru situatii de urgenta si derularea de simulari;
- participarea la activitatea structurilor nationale si internationale, in legatura cu temele privind managementul crizelor si schimbul de informatii intre acestea.