Mutualizarea riscurilor si protectia "clientului cu risc ridicat"

Cornel COCA - CONSTANTINESCU
Prim Vicepresedinte
Autoritatea de Supraveghere Financiara

Necesitatea de diminuare a pierderilor financiare proprii sau ale altora, rezultate din evenimente producatoare de prejudicii, a generat nevoia de a actiona pentru administrarea riscului determinat de aparitia unui eveniment aleatoriu. Exista riscuri care nu pot fi administrate in conditii optime la nivel individual, ci numai la nivelul unui grup, animat de acelasi interes. Aceste considerente au generat aparitia unor forme de mutualizare, bazate pe solidaritate, astfel incat astazi vorbim de mutualizarea riscurilor, de o impartire a lor, care permite o finantare si o gestionare eficienta a acestora.

Pe aceasta filozofie se bazeaza asigurarile, ca forma de protectie financiara a persoanei asigurate sau a unui tert ce trebuie despagubit ca urmare a prejudiciului cauzat. Unele produse de asigurare sunt obligatorii, fiind de interes general si sunt de regula reglementate ca structura si continut, cu exceptia pretului, stabilit de regula pe principii concurentiale. Asigurarile obligatorii impacteaza un numar mare de persoane si detin o pondere importanta in pietele de asigurari emergente, astfel incat disfunctionalitati in aceasta zona pot afecta stabilitatea si echilibrul pietei, in principal atunci cand se constatat o debalansare intre pret si calitatea serviciilor de despagubire.

Un factor important pentru atenuarea distorsiunilor in cazul asigurarilor obligatorii se refera la gradul de cuprindere in asigurare, care ar trebui sa se apropie de 100%, permitand impartirea riscul. Prin urmare, ar trebui intreprinse masuri pentru a cuprinde in asigurare toate persoanele obligate, chiar si cele cu risc ridicat, in conditiile in care interesul general prevaleaza asupra interesului individual, deoarece asigurarea RCA este obligatorie si reprezinta un instrument social de transfer al riscului.

Natura asigurarii RCA de protejare a tertilor impotriva consecintelor accidentelor auto creste intr-o anumita masura riscul moral, prin atitudinea cvasi-indiferenta fata de risc a persoanei asigurate, datorata diminuarii relative a raspunderii personale, cu implicatii asupra nivelului primei in viitor.

Inclusiv in piata romaneasca se constata existenta unor clienti cu risc ridicat, asigurabili numai in conditiile unui tarif de prima ridicat, rezultat din probabilitatea crescuta de producere a riscului, efect al evenimentelor trecute si daunelor achitate.

In acest context dificil si cu pozitii aparent antagonice, trebuie gandita o solutie care sa raspunda problematicii, sa echilibreze relatia dintre asigurati si asiguratori, sa contribuie la stabilitate pietei in conditiile includerii clientilor cu risc ridicat, fara o incrementare a tarifului de prima.

O varianta posibila si aplicata si in alte tari se refera la alocarea acestor clienti catre toti asiguratorii, in functie de cota de piata aferenta asigurarii RCA, astfel incat sa se evite inducerea de riscuri mari la asiguratori cu cota mica de piata si cu apetenta pentru cresterea acesteia.

Solutiile iau in considerare inclusiv (i) existenta unor tarife de referinta, determinate statistic, ce pot reprezenta un "benchmark" si (ii) alocarea clientilor cu risc ridicat de catre o entitate neutra, pe baza informatiilor agregate ale pietei, respectand in principal dreptul fiecarei persoane de a fi asigurata la un pret corect, determinat de riscul agregat la nivelul pietei RCA.

Este important ca asiguratorii sa dea dovada de coeziune, sa urmareasca interesul general al pietei si sa isi asume atat riscurile, cat si beneficiile afacerii, cu scopul de consolida piata pe termen lung.

Solutia propusa spre dezbatere publica nu este un panaceu, dar raspunde in mare parte problemelor din ultimul timp referitoare la asigurarea RCA, creeaza premisele mentinerii echilibrelor la nivel prudential a asiguratorilor si reprezinta o abordare sustenabila a riscului agregat la nivelul pietei.