Prof. Karel Van HULLE, KU Leuven and Goethe University Frankfurt
Membru al IRSG, EIOPA, Membru al PIOB si ex-Director al Unitatii pentru Asigurari si Pensii al Comisiei Europene

Prezent la dezbaterile profesionale gazduite de Conferinta Brokerilor si seminarul "Solvency II si Risk Managementul intr-o lume in schimbare", parintele noului regim de supraveghere Solvency II si membru activ in grupurile de lucru ale organismelor centrale europene care au elaborat noua Directiva privind Distributia in Asigurari ne-a impartasit opiniile sale cu privire la rolul si functionarea celor doua normative intr-o piata europeana a asigurarilor care traverseaza o perioada plina de provocari.

XPRIMM: Piata asigurarilor se confrunta cu implementare unei noi directive - IDD, Directiva privind Distributia in Asigurari. Care sunt noutatile cele mai importante aduse de aceasta reglementare si cum se vor rasfrange ele asupra pietelor cu nivel de dezvoltare similar Romaniei?
Karel Van HULLE: Directiva privind Distributia in Asigurari (IDD) urmeaza Directivei privind Intermedierea in Asigurari (IMD), care a functionat incepand cu 2003. IMD a introdus deja o mare schimbare in Europa, impunand autorizarea tuturor intermediarilor, conditionata de indeplinirea unui set de prevederi intre care, printre cele mai importante, pregatirea profesionala adecvata.

IDD, proiect lansat mult mai tarziu si care a fost recent adoptat, continua acest trend al profesionalizarii profesiei de intermediar. Directiva se refera, de asemenea, si la alte subiecte, cum ar fi canalele de distributie. In fapt, de la momentul elaborarii IMD, lumea s-a schimbat: din ce in ce mai multe persoane cumpara produse de asigurari direct de la compania de asigurari, asa incat trebuia sa ne convingem ca, indiferent daca apeleaza la serviciile unui intermediar sau se adreseaza direct asiguratorului, consumatorii se bucura de acelasi nivel de protectie.

Pe de alta parte, prin IDD dorim sa abordam si alte subiecte, cum ar fi conflictele de interese. Acestea au capatat o importanta sporita in ultima vreme, cu precadere pe segmentul produselor de asigurari de viata cu componenta investitionala. Multe persoane au cumparat produse de investitii "impachetate" in ambalajul unui produs de asigurari, astfel incat nu stiu exact daca au cumparat un produs financiar pur sau unul de asigurari. Ca atare, este necesara o transparenta deplina a produselor si conditiilor atasate acestora. Multe dintre aceste produse vandute in pietele europene includeau o multime de costuri insuficient explicate, astfel incat, daca dintr-un motiv oarecare clientul dorea sa iasa prematur din contract, constata ca banii au disparut pur si simplu. A devenit necesar sa ne confruntam cu aceasta problema si sa ne asiguram ca exista suficienta transparenta si ca acolo unde exista o forma de remunerare, clientul stie cat a platit intermediarului.

In sfarsit, un alt aspect reglementat de IDD este cel al relatiilor dintre supraveghetori. Este foarte important sa existe o colaborare eficienta intre supravegherea din tara gazda si cea din tara de origine a intermediarului. De exemplu, daca un broker din Romania opereaza in alta tara, in beneficiul unui client roman care doreste sa asigure proprietatile detinute in acea tara, atunci brokerul roman va trebui sa fie inregistrat si in tara respectiva, astfel incat autoritatea de supraveghere de acolo sa stie care este autoritatea europeana sub jurisdictia careia se afla brokerul si sa poata comunica cu aceasta.

Ce este important de stiut pentru piata de asigurari din Romania? Aceste reforme sunt importante pentru toate pietele. In cazul Romaniei,   ele vor contribui cu siguranta la ridicarea gradului de profesionalizare a pietei, dat fiind ca intermediarii vor fi obligati sa urmeze programe de formare profesionala continua. Ei vor trebui sa raspunda, de asemenea, regulilor de transparenta care cer sa dezvaluie clientilor lor comisioanele pe care le percep pentru fiecare tip de serviciu furnizat. In opinia mea, daca brokerul ofera un serviciu de calitate, nu trebuie sa se teama sa declare comisionul pe care il incaseaza, pentru ca clientii sunt dispusi sa plateasca pentru servicii de buna calitate.

XPRIMM: Din cate inteleg, sub incidenta IDD va intra si un domeniu mai putin reglementat pana acum, cel al distributiei online.
K.V.H.: Intr-adevar, acesta este un lucru foarte important. Este de asteptat ca generatiile viitoare sa cumpere din ce in ce mai mult online, in particular pe segmentul retail. Ca atare, vanzarile online vor creste spectaculos in viitor si vrem sa evitam crearea unei situatii in care clientii care cumpara online nu primesc servicii de aceeasi calitate sau acelasi nivel de consiliere ca si in cazul unei vanzari "fata in fata". Este adevarat: desi nu este un domeniu usor de reglementat, toate site-urile de comparatii sau de vanzari online a asigurarilor vor intra sub incidenta IDD.

XPRIMM: Au trecut cateva luni de la intrarea in vigoare a noului regim de supraveghere, Solvency II. Aveti deja informatii la nivelul autoritatii europene cu privire la modul in care functioneaza noul regim si care ar putea fi ajustarile necesare?
K.V.H.: Solvency II, proiect de care ma simt foarte atasat de vreme ce sunt "parintele" acestui nou regim de supraveghere, este un sistem foarte complex. De fapt, a devenit complex pentru ca piata si-a dorit ca foarte multe detalii sa fie clar reglementate. Eu mi-am dorit un set de principii, o abordare simpla, dar operatorii m-au intrebat: cum se traduc in practica aceste principii? Asa ca, pana la urma, am sfarsit prin a elabora o reglementare detaliata. Aceasta este situatia; eu inca regret acest lucru, dar din nefericire va trebui sa lucram in acest fel macar in faza de debut. Eu sper - si-mi exprim aceasta speranta si cu privire la activitatea EIOPA -, ca supraveghetorii se vor concentra pe substanta reglementarii, nu pe forma. Nu pe detalii, ci pe principiile de baza ale Solvency II, iar acestea inseamna, in esenta, actuariat si un bun management al riscurilor. Daca o companie isi cunoaste bine riscurile, atunci le va administra bine si va avea, prin definitie, capitalul necesar pentru a opera in conditii de siguranta.

Ma intrebati daca avem deja niste prime concluzii, iar raspunsul la aceasta intrebare este negativ. Singura modalitate de a avea informatii de acest fel este de a analiza rezultatele testului de stres din 2016, pe care EIOPA il organizeaza acum. Eu cred ca rezultatele acestui test vor arata un lucru care n-ar trebui sa ne surprinda, si anume ca in prezent piata lucreaza in circumstante extreme. Filozofia de functionare a afacerilor cu asigurari este acum testata in conditii economice care sunt, din toate punctele de vedere, anormale. Acest mediu dominat de rate reduse ale dobanzii afecteaza profund pietele; asiguratorii sunt "incarcati" cu un bagaj de contracte incheiate in trecut, care au atasate un nivel de garantii caruia nu-i pot face fata cu randamentele actuale ale investitiilor. Aceasta este o problema majora: cum sa facem fata vechilor contracte. Exista in Solvency II o serie de metode tranzitorii care usureaza trecerea de la vechiul la noul regim, dar privind in viitor se pune intrebarea legitima daca asigurarile de viata vor mai reprezenta o oportunitate reala de afaceri.

Am citit recent ca ALLIANZ a decis sa inceteze vanzarea asigurarilor de viata traditionale in Germania, ori ALLIANZ este cel mai mare asigurator in Europa, ceea ce demonstreaza ca circumstantele actuale sunt anormale, iar testul de stres va releva cu siguranta acest lucru. Problema este ca vor exista, cu siguranta, reprezentanti ai industriei de asigurari care vor spune ca rezultatele slabe sunt cauzate de Slovency II. Nu este adevarat. Solvency II actioneaza ca un termometru - arata ca pietele sunt fierbinti, iar daca acest regim n-ar fi existat, asiguratorii ar fi continuat sa vanda asigurari de viata cu garantii fara sa observe ca sunt "bolnavi". Acesta este, cred eu, cel mai mare avantaj al Solvency II.

Temerea mea este ca, din cauza acestor circumstante de piata, vor fi cerute foarte repede modificari ale Solvency II si vom auzi comisarii anuntand ca solicita propuneri de amendamente pana cel mai tarziu in 2018. Experienta mea in reglementare imi spune insa ca ar trebui sa dam acestui regim timpul necesar sa evolueze. Vor fi necesari cel putin cinci ani inainte ca o reforma de aceasta profunzime sa fie cu adevarat absorbita de piata. Acelasi lucru este adevarat si pentru supraveghetori. Vor trebui sa invete sa lucreze cu noul regim, sa-l inteleaga cu adevarat, sa si-l insuseasca. Nu ne putem astepta ca oamenii sa-si schimbe instantaneu modul de a gandi, este nevoie de timp. Asadar, sfatul meu ar fi sa dam acestui proiect timpul de care are nevoie sa se maturizeze. Ne-au fost necesari aproape 15 ani ca sa-l dezvoltam, asa ca n-ar trebui sa-l schimbam peste noapte, inainte de a avea sansa de a ne convinge daca functioneaza sau nu.

XPRIMM: Afirmatiile dumneavoastra par sa conduca la ideea ca urmeaza o adevarata era a managerilor de risc. Credeti ca in peisajul asigurarilor europene, si cu precadere in Europa Centrala si de Est, exista resursele umane si profesionale necesare? Pe de alta parte, li se acorda acestor specialisti, in companii, importanta necesara potrivit rolului central pe care il au jucat in actualul regim?
K.V.H.: Buna intrebare! Iar raspunsul meu este, desigur... nu. Sa ne uitam la programa actuala a universitatilor: unde poti studia Risk Management? Din ce in ce mai multe universitati incep sa dezvolte cursuri de specialitate in facultatile economice. Problema asigurarilor este insa ca, desi sunt in mod evident o afacere, nu sunt tratate ca atare si in programa scolara a universitatilor. Lumea academica priveste asigurarile din punct de vedere actuarial, dar numai actuarii si cei care se ocupa de modelare si calcule matematice sunt interesati de aceasta perspectiva. In paralel,  sunt avocatii care studiaza numai contractele, dar nu exista un loc unde sa se invete cum se administreaza in mod real riscurile din asigurari, cum sa le abordezi, cum sa le identifici si sa le evaluezi. Acest lucru nu se intampla numai in pietele mai tinere ale Europei Centrale si de Est, ci este la fel de pregnant si in pietele mature din "vechea" Europa.

De cand a debutat proiectul Solvency II, date fiind consultarile si repetatele studii de impact derulate in pregatirea noului regim de supraveghere, nivelul cunostintelor de risk management a crescut extraordinar de mult in Europa. Daca ma gandesc la dezbaterile care au loc in prezent intre companiile de asigurari si supraveghetorii lor, pare un vis. N-am avut niciodata un nivel atat de profesionist. Este acesta perfect? Cu siguranta, nu. Poate fi imbunatatit? Evident, da. Important este ca am pornit pe acest drum. Numai cand vom avea un bun risk management, cand vom intelege cu adevarat legatura dintre risc si capital, atunci vom putea spune ca industria asigurarilor poate livra serviciile de care societatea are nevoie.

In anii care urmeaza societatea va avea nevoie de o protectie sporita impotriva riscurilor de catastrofa naturala. Pentru Romania, de exemplu, acesta este un subiect foarte important. Pe de alta parte, vor fi din ce in ce mai necesare servicii de sanatate bune, servicii de ingrijire pe termen lung sau de prevenire a imbolnavirilor, toate lucruri foarte importante, ca sa nu mai vorbim de nevoia de a proteja populatia impotriva saraciei care poate fi indusa de costurile acestor lucruri. Per ansamblu, acestea sunt o multime de provocari carora societatea va trebui sa le raspunda, si pentru care industria asigurarilor poate oferi solutii. Insa ca sa poate face asta, trebuie sa-si cunoasca si sa-si evalueze atent riscurile, sa-si ofere produsele la pretul corect. Acest lucru este valabil si pentru produsele de raspundere civila auto traditionale. Daca ne uitam la unele piete europene, vedem ca lucrurile nu merg bine deloc in acest domeniu. Acest lucra va trebui sa se schimbe, iar Solvency II va ajuta asiguratorii sa faca asta.

XPRIMM: Vorbind despre solutii si provocarile viitorului, stiu ca aveti in derulare o initiativa foarte interesanta si utila in acelasi timp - The Karel's Club. Ce este si cum functioneaza?
K.V.H.: Unul dintre visurile mele pentru perioada urmatoare retragerii din Comisia Europeana a fost sa institui un dialog intre mediul academic, supraveghetori si profesionistii afacerilor cu asigurari. Scoala de Afaceri la care sunt acum Profesor Onorific mi-a cerut sa infiintez un club. De doua ori pe an reusesc sa reunesc profesionisti de top din industrie si din comunitatea supraveghetorilor, ambele categorii fiind reprezentate la nivel international, precum si reprezentanti EIOPA, si discutam impreuna despre problemele cele mai importante si mai relevante pentru domeniul asigurarilor. Spre deosebire de mediul bancar, care are si cadrul si resursele necesare pentru un astfel de demers, industria de asigurari nu dispunea de o astfel de structura. Experienta acumulata dupa doi ani de functionare a Clubului imi spune ca exista foarte mult interes, pentru ca oamenii simt ca invata cu adevarat ceva util discutand cu parteneri de calitate, intr-un mediu informal, despre probleme care ii preocupa in mod real. Am discutat in trecut despre diverse forme de risc si modul in care ar trebui abordate. Anul acesta, in noiembrie, vom discuta despre managementul crizei si despre ceea ce se intampla cu o companie de asigurari atunci cand devine insolvabila, despre rezolutie si redresare, o chestiune care va capata o amploare din ce in ce mai mare in Europa ca urmare a numarului important de companii care nu se vor putea conforma cerintelor Solvency II, din cauza conditiilor de piata.


Editor: Daniela GHETU | Publicat pe 08.06.2016 | 4122 vizualizari