Cristian CONSTANTINESCU, Specialist in asigurari

Pesimist in expresie, optimist in actiune, s-ar putea autodefini Cristian CONSTANTINESCU, autorul celei mai semnificative povesti de succes din asigurarile romanesti. O voce respectata, cu o reputatie profesionala necontestata - ar putea adauga oricine cunoaste piata asigurarilor din Romania. Un... "personaj", am adauga noi, jurnalistii, ale carui opinii si judecati de valoare raman o demonstratie de competenta si coerenta.

XPRIMM: "Sunt pesimist, cred ca vom mai avea pierderi in piata asigurarilor inca doi ani. Suntem singura piata din cele ex-socialiste care pierde constant", spuneati intr-un interviu publicat acum trei ani...
Cristian CONSTANTINESCU: Si iata ca, o data in viata, m-am dovedit prea... optimist. Pierderile sunt inca aici si vor mai continua.

XPRIMM: Exista vreo particularitate speciala a pietei noastre care determina astfel de rezultate, atat de diferite fața de cele de ale celorlalte tari din regiune? La urma urmei, sunt piete similare, dominate de aceleasi mari grupuri internationale... te-ai astepta sa vezi rezultate comparabile.
C.C.: Cred ca principala problema este lipsa de reactie a autoritatii de supraveghere. In fapt, nu va spun acum o noutate, este un lucru pe care il sustin de mult timp, una dintre ideile mele "fixe". Este clasica situatie a marului putred, capabil sa strice tot cosul de mere. Mai concret... daca intr-o piata se permite unui numar de companii sa aplice o politica de dumping fara sa fie luate la intrebari - si nu cateva luni, ci ani de-a randul -, atunci nici celelalte companii n-au de ales si, chiar daca vor si stiu si cum sa-si faca treaba bine, trebuie sa se apropie si ele de preturile respective, oricat de aberante ar fi.

XPRIMM: Nu se poate reduce expunerea sau chiar renunta total la aceasta linie de business?
C.C.: Se poate, dar nu este convenabil... cum te prezinti tu, ca societate generalista, cu o reputatie la care tii, in fata unui client care-si asigura toate riscurile cu tine si-i spui... pentru RCA, intreaba in alta parte. Sau cum poti sa-i spui aceluiasi client... pentru RCA tariful meu este triplu... Sunt lucruri pe care nu le poti face daca nu vrei sa-ti pierzi clientii si statutul. Mai mult, nici nu te poti limita sa faci RCA numai pentru anumiti clienti pentru simplul fapt ca, vrem, nu vrem, in asigurari guverneaza legea numerelor mari. Ca atare, un portofoliu prea mic inseamna un factor de risc in plus... si asa revenim de unde am plecat, "prizonieri" ai unei situatii anormale, tolerata pe termen lung.

XPRIMM: Ce ar trebui sa faca autoritatea de supraveghere?
C.C.: Intai de toate, sa aplice legea, asa cum este ea... fara inovatii, fara interpretari, fara ezitari. Al doilea, sa rezolve problemele punctuale aparute in cazul unor companii prin masuri la fel de punctuale, adresate companiilor in cauza.

XPRIMM: Nu s-a intamplat asa?
C.C.: Nu chiar, sau nu intotdeauna. Au fost destule situatii in care problemele punctuale legate de practicile inadecvate sau incorecte ale unor companii au fost "rezolvate" prin norme cu caracter general care fie au afectat activitatea tuturor companiilor din piata, fie au oferit o portita legala prin care cei cu probleme s-au putut strecura astfel incat - teoretic - sa fie in regula.

XPRIMM: Exemple?
C.C.:  Imi amintesc de o norma privind rezervele - cred ca este valabila si acum -, prin care se cerea sa ai acoperire pentru rezerva bruta, cerinta care mie mi se pare absolut stupida. Mi s-a explicat la momentul respectiv ca trebuie sa ne ferim de situatia in care reasiguratorul ar putea da faliment. Adica, traduc eu, un asigurator oarecare din Romania - minuscul, in termenii unei piete mature -, era mai de incredere decat SWISS Re, MUNICH Re, HANNOVER Re etc., la care aveam reasigurat portofoliul. In fapt, asta nu era decat o forma de a "umbla la efecte, nu la cauze", pentru ca miscarea logica pentru autoritatea de supraveghere ar fi fost sa se asigure ca noi, asiguratorii, cumparam reasigurare de la companii serioase si solide. Cu alte cuvinte, sa se asigure ca ne reasiguram in mod real, nu formal.
Exista solutie pentru a face lucrurile cum trebuie? Sigur ca exista: ar fi suficient sa se impuna niste standarde foarte clare privind reasigurarea. De exemplu, se iau in calcul pentru reducerea rezervelor prin reasigurare numai contractele incheiate cu un reasigurator cu un rating de minim "X", iar contractele incheiate cu reasiguratori de rating mai slab se iau in considerare numai in proportie de "Y%" etc.

Alt exemplu: a existat o companie, la un moment dat, care la jumatatea anului a raportat o marja de solvabilitate de 0,3. Legea spune clar - la o asemenea marja se opreste activitatea. Ce s-a intamplat insa? S-a gasit un artificiu, o modificare a normei care spunea ca, daca ai cumparat reasigurare, poti functiona si cu marja atat de mica. Nu este greu de ghicit ca imediat compania respectiva a cumparat reasigurare de la o alta companie romaneasca si si-a rezolvat astfel problema - functiona in conditii legale. Ce valoare reala avea reasigurarea aceea? Nu cred ca merita o discutie. Mai grav este ca nu s-a procedat la o derogare pentru un caz punctual, ci s-a modificat o norma, adica s-a dat unda verde pentru astfel de proceduri discutabile intregii piete.
M-as opri aici cu exemplele, mai ales ca,  dupa parerea mea, adevarata problema a pietei nu este clasa RCA ...

XPRIMM: Dar?
C.C.:  RCA-ul este doar chestiunea cea mai vizibila, pentru ca ne lovim de ea zilnic, dar adevarata problema este pe segmentul asigurarilor de proprietate. Cu "optimismul" care ma caracterizeaza as zice ca daca astazi ar veni un cutremur serios, din toata piata de asigurari generale ar mai supravietui 5 - 6 companii. Si, din pacate, acest cutremur nu va mai intarzia prea mult.

XPRIMM: Asadar, cine ar ramane in piata?
C.C.: Companiile care-si duc activitatea in mod profesionist, care pleaca de la calculul expunerii, ca sa stie ce protectie trebuie sa cumpere. Asta e esentialul: sa ai protectie la nivelul expunerii. Nu e complicat, nu?

XPRIMM: Nu este complicat, dar inteleg ca nu se intampla...
C.C.: Va mai amintiti ca a existat o companie care la un moment dat a spus: noi nu mai facem asigurari property? Acolo niste oameni stiau meserie si si-au dat seama ca, la nivelul preturilor pe care le puteau practica si al incasarilor rezultate, nu-si puteau permite sa cumpere suficienta reasigurare, de la un reasigurator serios. Si atunci au decis sa renunte la acest business. Din pacate,  sunt mai multe cazurile in care aceasta analiza conduce doar la alegerea unui reasigurator "ieftin", o companie "no name" din cine stie ce colt de lume, care te reasigura pentru o zecime din pretul corect,  stiind foarte bine ca nu are nici cea mai mica intentie de a-ti plati vreodata o dauna. Si ne lovim din nou de lipsa unor standarde privind reasigurarea care, la un moment dat, isi va spune cuvantul. Cu alte cuvinte, chiar daca formal suntem in legalitate, din punct de vedere practic aceste programe de reasigurare nu au nicio valoare.

XPRIMM: Vorbind despre reasigurare... circula o teorie potrivit careia reasigurarea este folosita de subsidiarele romanesti ale unor mari grupuri de re/asigurari ca metoda de repatriere a profitului.
C.C.: Mi se pare o prostie. Sigur ca povestea poate sa prinda la marele public. Mecanismul suspectat pare plauzibil: entitatea din Romania sta linistita pe pierderi ani de zile aici, pentru ca, de fapt, face reasigurare la societatea mama, care per total castiga din Romania. Dar nu cred. Sigur ca nu este total exclus, dar pe de alta parte este vizibil ca nu se cumpara in Romania atat de multa reasigurare incat sa-ți dea de gandit ca asta ar putea fi o cale de a repatria profitul catre grupurile mama; dimpotriva, un calcul grosier, facut pe ipoteze extrem de optimiste, arata ca piața romaneasca de asigurari este serios sub-reasigurata... ca atare, este o falsa problema.

XPRIMM: Va propun sa trecem la un alt punct sensibil, legat de subiectul profitabilitatii: rezervele. Sustineti de multa vreme ca acestea sunt subdimensionate...
C.C.: Si nu mi-am schimbat parerea, in continuare aceasta este una dintre principalele probleme, pentru ca dimensionarea rezervelor este cel mai usor de "jonglat". Eu m-am bucurat cand a fost emisa norma pentru calculul rezervelor pentru daune produse si neavizate - cred ca asta a fost una dintre extrem de rarele ocazii cand am laudat autoritatea de supraveghere -, dar m-am bucurat degeaba, pentru ca nimeni nu controleaza. Sigur, formula exista, este acceptata de toata lumea, dar calculul este corect numai daca datele de intrare sunt corecte, ori aici incepe necazul pentru ca nimeni nu verifica vreodata corectitudinea acestor date. Fara nicio gluma, lucrurile sunt chiar grave, mai ales la o analiza mai detaliata, pentru ca daca pe medie subrezervarea pentru clasa RCA, de exemplu, este de circa 25% - 30%, o analiza pe companii ar arata diferente foarte mari: sunt companii cu rezerve corecte sau chiar usor supradimensionate, dar asta nu inseamna decat ca exista si unele care au rezerve subdimensionate cu 50% - 60%. Din nefericire, un calcul "cosmetizat" al rezervelor inseamna automat si o valoare falsa pentru indicatorii de solvabilitate etc.

XPRIMM: Si daca totul s-ar pune la punct si toti asiguratorii si-ar duce rezervele la nivelul corect, ce-am vedea in materie de profitabilitate?
C.C.: Nimic (zambeste)... adica, per total piata, nici urma de profit multi ani de aici inainte.

XPRIMM: In bilantul asiguratorilor romani un loc important in capitolul cheltuielilor revine costurilor de achizitie. In ultima vreme am auzit chiar voci sustinand ca in relatia asiguratori - brokeri, nu degeaba primii sunt "pe pierdere", iar ceilalti au profit.
C.C.: Exista un sambure de adevar aici. N-as vrea sa comentez asupra unor cifre pe care nu le cunosc in detaliu. Cert este ca Romania este singura țara pe care o cunosc unde comisioanele pentru reinnoirea polițelor sunt la fel de mari cu cele pentru clienți noi; mai mult, nivelul comisioanelor platite pentru RCA - o asigurare obligatorie - este mult mai mare decat ar fi firesc... evident ca,  in acest context,  exista companii mici de  brokeraj sau agenți care, ca sa o duca bine, nu au altceva de facut decat sa aiba grija sa nu-si piarda  clienții vechi, nu sunt stimulati in niciun fel sa-si largeasca baza de clienti. Din pacate, o schimbare a acestei situatii nu se poate face decat la nivel de piata si cere mult mai multa coeziune din partea pietei decat se poate realiza acum in Romania.

XPRIMM: N-am vrea sa incheiem aceasta discutie fara sa atacam si subiectul asigurarii obligatorii de locuinte. Cum comentati ultimele modificari aduse legii?
C.C.: Toata lumea stie ce parere am eu despre aceasta lege - n-am agreat niciodata ideea in sine si nici felul in care a fost ea concretizata. Cred in continuare ca este un proiect nesustenabil pe plan financiar, iar daca este sa privim acest demers, asa cum s-a sugerat de nenumarate ori, nu ca pe o afacere, ci ca pe o masura de protectie sociala ... mi se pare oarecum suspecta ideea de a face protectie sociala cu capital privat.

Oricum, varianta actuala este tot ce se putea scoate mai bun dintr-o lege proasta. Cred insa ca mai trebuie facuta o miscare absolut necesara pentru a simplifica lucrurile: "standardizarea poliței de asigurare a locuinței", care ar trebui sa aiba doua secțiuni: secțiunea intai, pentru PAD, fara prea multe detalii, fiind un produs standard, dar cu o explicație clara privind procedura de desdaunare; secțiunea a doua,  pentru partea facultativa, unde fiecare asigurator isi va trece conditiile si clauzele proprii...  Ar fi mai simplu de ințeles pentru clienți si mai usor de operat pentru asiguratori, s-ar reduce din hartii si probabil ar fi de mare ajutor in procesul de vanzare. Probabil ca mai devreme sau mai tarziu se va intampla si acest lucru.

XPRIMM: Credeti ca aceste modificari aduse legii pot impulsiona cresterea pietei de asigurari de proprietate? Am putea ajunge la o acoperire mai buna, prin asigurare, a locuintelor?
C.C.: M-as feri sa dau un prognostic in aceasta privinta, mai ales ca rezultatul depinde in mare masura de perceptia publica. Cifrele vehiculate acum cativa ani, cand se estima o acoperire de circa 60% a locuintelor prin asigurare, erau complet nerealiste in termeni practici, in conditiile in care se bazau pe existenta unui numar urias de polite "fantoma", le-as zice eu, niste produse mai mult decat indoielnice, aruncate in piata din ratiuni de marketing. Ce pot sa spun este ca pentru asiguratorii seriosi, care cumpara reasigurare suficienta, noua reglementare are impact pozitiv asupra profitabilitatii, dat fiind ca o "fransiza" de 20.000 euro la fiecare polița reduce drastic expunerea la catastrofa pentru care trebuie cumparata reasigurare sau, cu alte cuvinte, este mai ieftin sa transferi primii 20.000 euro expunere catre PAID, cu 20 euro, decat sa acoperi prin reasigurare acest volum. Ca atare, acesti asiguratori sunt direct interesati sa distribuie cat mai multe polite PAD alaturi de cele facultative. Pentru cine cumpara o reasigurare ieftina si indoielnica, sau nu cumpara chiar deloc - obligația de a vira PAID prima de 20 euro este o diminuare serioasa a veniturilor.

XPRIMM: Cum vede un "pesimist cu traditie" urmatorii ani in aceasta piata? Sa asteptam si vesti bune?
C.C.: Singura speranta este ca autoritatea de supraveghere sa faca ceva. Ce? Nimic spectaculos, doar sa aplice legea. Daca s-ar aplica legea, asa imperfecta cum este ea, am scapa de multe probleme si am fi intr-o pozitie mult mai buna.  



Editor: Daniela GHETU | Publicat pe 10.10.2013 | 5836 vizualizari