Cornel COCA - CONSTANTINESCUPrim Vicepresedinte
Autoritatea de Supraveghere Financiara
Consider ca aceasta intrebare induce o alta intrebare... Oare efectele crizei financiare reprezinta factorul generator al schimbarii de paradigma? Cred ca subiectul educatiei financiare se afla in centrul atentiei autoritatilor de supraveghere si institutiilor publice dupa analiza cauzelor si efectelor ultimei crize financiare, constatandu-se ca in contextul dezvoltarii foarte rapide a pietelor financiare si a cresterii complexitatii instrumentelor puse la dispozitia clientilor de retail, protectia consumatorului a fost neglijata, cu pierderi financiare semnificative pentru clienti.
Acesta a fost motivul pentru care la nivel european s-a decis elaborarea unor reglementari cu scopul de a imbunatati nivelul de protectie a consumatorul, in special in cazul clientului de retail. In acest sens amintesc directiva IDD, Regulamentul PRIIPs*, care promoveaza o mai mare transparenta in ceea ce priveste informarea clientilor si ofera posibilitatea de comparare mai facila a produselor.
Astazi, educatia financiara este o componenta a protectiei consumatorilor din ce in ce mai importanta in contextul tendintei de transferare a riscurilor de la stat la cetateni, cum este cazul pensiilor private, in care riscul de asigurare a unui venit de inlocuire este transferat partial catre cetateni. In acest context, nivelul de cunostinte ridicat, va determina o atitudine pozitiva a consumatorilor si va impulsiona mediul de business sa promoveze instrumentele financiare, care sa corespunda din punct de vedere al riscului si al scopului pe termen lung.
Prin intermediul educatiei financiare, se contrabalanseaza asimetria informatiilor si se creeaza posibilitatea dezvoltarii unei relatii echitabile si echilibrate intre consumatori si institutii financiare, cu beneficii pentru ambele parti si cu efecte de crestere a intermedierii financiare.
Provocarile cu care ne confruntam in domeniul educatiei financiare
"Este scopul final simpla acumulare de cunostinte?" Eu cred ca este mai mult de atat, scopul si cea mai mare provocare este atingerea obiectivului de incluziune financiara, utilizarea abilitatii de a pune in practica cunostintele dobandite, prin accesarea tuturor produselor si serviciilor disponibile, nu numai a celor de baza, sau a celor obligatorii. Produsele financiare de larga adresabilitate sau cele obligatorii, nu sunt destinate unor domenii, ci unor categorii largi de populatie, care au nevoie de acele produse.
O alta provocare semnificativa se refera la cresterea gradului de constientizare cu privire la necesitatea imbunatatirii nivelului de educatie financiara, in cadrul unui un proces continuu, care are nevoie de o strategie nationala si de sustinere la nivel guvernamental, de promovare din partea autoritatilor de supraveghere, deoarece "Educatia trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare", asa cum s-a exprimat Aristotel, in urma cu mai bine de 2.000 de ani.
Lipsa educatiei financiare vulnerabilizeaza consumatorii, dar totodata vulnerabilizeaza si pietele financiare, este un cerc vicios din care trebuie sa iesim, deoarece lipsa capacitatii de analizare a riscului in corelatie cu pretul conduce la anormalitati.
Criteriul pretului cel mai mic in alegerea produselor financiare in detrimentul calitatii, este legat si de nivelul scazut de cunostinte, iar aceasta abordare ajunge sa denatureze piata si libera concurenta pe termen lung, creand blocaje si disfunctionalitati, precum cele existente astazi in anumite cazuri si va dau exemplul asigurarii de raspundere civila obligatorie.
Oare ar trebui sa ne intrebam daca exista o legatura intre situatia pietei RCA si nivelul de cunostinte financiare al populatiei? Eu cred ca da, este o legatura evidenta de cauzalitate.
Preferinta pentru un stat paternalist in plan economic in conditiile economiei de piata si evitarea asumarii raspunderii personale sau transferul acesteia catre toti ceilalti, reprezinta manifestari ale unui nivel precar de educatie financiara.
In acelasi context al produselor obligatorii, as aminti si asigurarile obligatorii de locuinte, unde avem un cadru legal functional, dar perfectibil, o institutie solida care aplica un management prudent si sanatos, dar gradul de cuprindere in asigurare este de aproximativ 20%, cu toate eforturile considerabile pe care le face PAID si in ciuda faptului ca pretul asigurarii, respectiv nivelul primei este foarte scazut. Din pacate, astazi aceasta asigurare este perceputa de public in mod eronat ca fiind un fel de taxa, pentru ca discutam de perceptii..... si nu cunostinte.
De ce credeti ca in state precum Germania** gradul de penetrare este de 90% in cazul asigurarilor impotriva grindinei si furtunii si de 40% impotriva riscurilor de catastrofa naturala, in contextul in care nu exista obligativitatea incheierii unei astfel de polite? De ce in Franta***, gradul de penetrare a acestui tip de asigurare este de 98% la nivel metropolitan? Ca sa dau numai doua exemple.
Personal, nu consider ca puterea de cumparare este factorul determinant si raspunsul la intrebarea de mai sus. La aceasta situatie contribuie substantial si nivelul modest al educatiei financiare si perceptiile eronate ale consumatorilor, dar si nivelul relativ scazut de informare.
Pe de alta parte reticenta fata de piata de capital si perceptia ca produsele acestei piete se adreseaza persoanelor cu venituri ridicate, sunt in opinia mea, tot un efect al necunoasterii posibilitatilor alternative de investitii in produse cu risc scazut, pe fondul randamentelor scazute aferente depozitelor. Cresterea stocurilor de disponibilitati in piata bancara, pe fondul unor dobanzi modeste sau chiar negative in alte tari, in mod paradoxal, nu conduce la migrarea disponibilului de investit catre piata de capital, prin accesarea de instrumente de investitii cu randamente superioare, ci continua sa alimenteaze stocurile intr-un mod greu de fundamentat economic.
Ce ar trebui schimbat?
Eu cred ca cel mai important lucru este sa schimbam mentalitatile si perceptiile eronate cu privire la piata financiara nebancara prin cresterea nivelului de educatie financiara, in baza unei strategii nationale, de anvergura, cu implicare tuturor celor responsabili.
Astazi constatam un grad relativ ridicat de auto-multumire si un sentiment de suficienta la nivelul populatiei, desi in realitate nivelul este foarte scazut situatie confirmata si de studiile realizate de OECD. Educatia financiara a fost dobandita de multe ori pe cale informala sau prin experienta directa, cateodata negativa... ca fenomen reactiv la fapte cu impact financiar.
Trebuie data sansa oamenilor de a invata, de a li se dezvolta competente, abilitati, pentru a crea cetateni care sa isi cunoasca drepturile si obligatiile si care sa lucreze la propria bunastare.
*privind documentele cu informatii esentiale referitoare la produsele de investitii individuale structurate si bazate pe asigurari (PRIIP)
**https://eiopa.europa.eu/Publications/Meetings/IRSG%20presentation%20on%20compulsory%20versus%20optional%20disaster%20insurance.pdf
*** http://www.ferma.eu/app/uploads/2012/11/pre-seminar-debate-the-evolution-of-natural-catastrophe-coverage-in-europe-and-france.pdf