Paul DUMITRUManaging Partner
CRUX Insurance Broker
Recenta propunere spre faliment a ASTRA Asigurari - cea mai mare companie de asigurari aflata in aceasta situatie din istoria asigurarilor din Romania reprezinta o veste nu tocmai buna pentru o piata deja cu foarte multe provocari, insa poate fi utilizata in sensul identificarii cauzelor si a pasilor de urmat intrucat astfel de evenimente pot afecta intreaga piata si increderea consumatorilor in industria asigurarilor.
Cauzele insolventelor companiilor de asigurari
Insolventa / falimentul companiilor de asigurari se intampla pe toate pietele inclusiv in cele mai dezvoltate. La inceputul anilor '80, in Statele Unite, 4 mari asiguratori au intrat in insolventa, ceea ce a determinat Congresul American sa faca o investigatie ce s-a concretizat cu un raport intitulat "Promisiuni Esuate - Insolventele Companiilor de Asigurari" (engl. 'Failed Promises: Insurance Company Insolvencies') ale carei concluzii au fost ca principalele cauze pentru care companiile de asigurari intra in insolventa sunt:
- cresterea rapida si agresiva a cotelor de piata;
- cotele de prima neadecvate;
- rezervele de daune nepotrivite;
- cheltuielile excesive;
- controalele slabe si fraudele;
- programele de reasigurare care fac imposibile recuperarile din reasigurari.
Masurile reglementatorilor din SUA in caz de insolventa a companiilor de asigurari
In primul rand trebuie spus ca modalitatea in care se calculeaza coeficientul de solvabilitate difera fata de Romania si in general fata de orice alta piata de asigurari din lume. In afara de raportarile financiare pe care companiile de asigurari din SUA le fac pentru IRS (Internal Revenue Service - fiscul american) sau SEC (Security and Exchange Commission - reglementatorii pietei de capital) care au la baza raportarile contabile US GAAP (United States Generally Accepted Accounting Practices - similar, dar nu identic cu IFRS-urile), asociatia reglementatorilor in asigurari din SUA (NAIC - National Association of Insurance Commissioners) a impus la nivel national un sistem paralel de raportari financiare, numit Statutory Accounting Practices (SAP), obligatoriu pentru companiile de asigurari, a carei principala diferenta fata de USGAAP este modalitatea in care se calculeaza activele si datoriile, precum si modalitatea in care se recunosc veniturile si cheltuielile. Astfel, un bilant in SAP arata activele, datoriile si 'surplusul detinatorilor de polite' (engl. 'Policyholder Surplus') calculat ca fiind diferenta intre activele admise si datorii, acest surplus fiind de fapt cel ce se foloseste in calculul coeficientului de solvabilitate. Exista multe similaritati intre Solvency II si modalitatea in care sunt considerate activele admise, investitiile in bond-uri, costurile de achizitie a politelor, provizioanele din reasigurari etc, acesta fiind unul dintre motivele pentru care NAIC a decis sa nu adopte/impuna pentru moment Solvency II si in SUA. Atunci cand reglementatorii americani constata ca indicatorii financiari ai unei companii de asigurari nu mai indeplinesc conditiile necesare pentru solvabilitate, ei pot lua 3 tipuri de masuri fata de aceste companii:
- Prima este 'conservarea' prin care reglementatorii lucreaza strans cu companiile aflate in dificultate pentru gasirea unor solutii in vederea revenirii la starea de solvabilitate. Daca nu se reuseste cu aceasta masura urmeaza 'reabilitarea'.
- 'Reabilitarea' este asemanatoare cu reorganizarea judiciara din Romania prin care reglementatorii preiau administrarea companiei insolvente prin intermediul unui mandatar, scopul fiind acela de a conduce compania pe cat posibil catre redresare si recastigarea solvabilitatii. Daca nici aceasta masura nu are succes se ajunge la 'lichidare'.
- 'Lichidarea', cea mai drastica dintre masuri, are loc pentru companiile ce nu pot fi in niciun fel readuse la un nivel normal de activitate. Intr-o prima faza reglementatorul va incerca sa vanda toate sau o parte dintre polite catre un asigurator solvabil, iar daca acest lucru nu este posibil se vor lichida activele companiei si impreuna cu fondurile de garantare se vor plati daunele neonorate si returul de prime (pana la expirare) catre asigurati.
Fondurile de Garantare din SUA
Toate statele americane au fonduri de garantare, daunele neacoperite datorita insolventei fiind platite pana la limita politelor cu un maximum de 300,000 de dolari (exista insa si cateva state care au limite de garantare ceva mai mari de 500,000 sau chiar 1 milion de dolari). Politele subscrise de asiguratorul falimentar sunt anulate in general in termen de 30 de zile de la pronuntarea de catre instanta a falimentului, iar pentru daunele neplatite si acoperite de fondurile de garantare cu cateva mici exceptii se aplica o fransiza de 100 de dolari (fondurile de garantare au platit in ultimii 40 de ani 24 de miliarde de dolari daune neacoperite datorate falimentelor companiilor de asigurari din SUA). Pentru recapitalizare, reglementatorii permit fie cresterea cotelor de prima, fie cresc taxele aplicate primelor de asigurare (in general pentru 5 ani), in ambele cazuri asiguratii si/sau platitorii de taxe subventionand indirect daunele neacoperite de asiguratorul ce a dat faliment.
Increderea in piata de asigurari
Scopul reglementatorilor pietelor de asigurari din SUA este unul triplu: se asigura solvabilitatea companiilor de asigurari, sunt protejati consumatorii, iar piata este protejata impotriva competitiei distructive. Un patrulea rol insa, poate mult mai important, desi nu este mentionat explicit in misiunea aproape a niciunui reglementator, este mentinerea reputatiei industriei asigurarilor, lucru necesar caci increderea este probabil unul dintre principalele active intangibile ale oricarui actor de pe o piata de asigurari.
Conform unui studiu facut de Harris Interactive (companie detinuta de AC Nielsen) in 2014 in SUA legat de coeficientul reputational (engl. Reputation Quotient) al industriei asigurarilor arata ca perceptia pozitiva a consumatorilor fata de industria asigurarilor s-a imbunatatit in 2014 (36% perceptie pozitiva) fata de de anii precedenti (perceptia pozitiva asupra pietelor era de 29% in 2012) acesta fiind foarte puternic afectat de criza financiara din 2008, insa ca este cu mult in urma altor domenii precum tehnologia (77% perceptie pozitiva), turismul (62%) sau retailul (60%) ca atare mai este foarte mult 'de lucru' pentru recastigarea increderii in industria asigurarilor.
Ca o mica concluzie este necesar ca toti cei ce lucreaza in asigurari sa coopereze pentru pastrarea si cresterea increderii consumatorului de asigurari roman in piata de asigurari autohtona, caci pierderea increderii ar fi cel mai rau lucru ce s-ar putea intampla, iar costul nu va fi suportat doar de piata de asigurari ci si de intreaga societate in general intrucat o scadere a pietei va insemna implicit si o scadere a nivelului de protectie a societatii romanesti impotriva evenimentelor catastrofale.